Cercetătorii au confirmat existența unei asocieri între decesele subite provocate de tulburările de ritm cardiac și ceasul biologic al organismului în cazul mamife-relor, punând în evidență în premieră un mecanism molecular, potrivit unui studiu publicat în Nature. Morțile subite provocate de aritmii survin cel mai frecvent dimineața – cel mult o treime sunt înre-gistrate seara -, însă mecanismul molecular al acestei variații diurne rămâne necunoscut.
Această mare frecvență a accidentelor cardiace provocate de aritmii a condus la o asociere cu așa numitul ceas biologic, un ritm biologic cu o durată de circa 24 de ore, legat de expunerea la lumină. Acest ceas biologic influențează mai mulți parametri fiziologici (secreția hormonilor, metabolismul), precum și ritmul veghe-somn.
Cercetătorul Mukesh Jain, de la Case Western Reserve University din Cleveland (Ohio, SUA), și colegii săi au identificat rolul unui factor de transcriere (Klf15) implicat în controlul stabilității electrice a inimii. Bătăile inimii sunt de fapt declanșate de un stimulator electric natural (un fel de pace-maker) situat în acest organ.
Pentru acest studiu, cercetătorii au folosit șoareci – unora dintre aceștia lipsindu-le acest factor de transcriere, alții prezentând acest factor în exces.
În ambele cazuri, rozătoarele au prezentat un risc ridicat de deces provocat de aritmia ventriculară, comparativ cu animalele care aveau niveluri normale de Klf15. Klf15 controlează, prin intermediul unei proteine, fluxul de potasiu la nivelul celulelor musculare din inimă, miocitele.
Aceasta este pentru prima dată când a fost identificat un mecanism la nivel molecular care să asocieze ceasul biologic aritmiei cardiace. Cercetătorii spun că rămâne de verificat acest mecanism pe subiecți umani.
