În această lună, în ziua a șaisprezecea pomenirea sfintelor mucenițe fecioare Irina, Agapi și Hionia.
Irina, Agapi și Hionia erau trei surori, provenind dintr-o familie bogată și influentă din Tesalonic. Pe vremea în care s-a tăiat capul mucenicului Hrisogon de către Dioclețian pentru mărturisirea în Hristos, aproape de iezerul unde locuiau aceste trei surori: Agapi, Irina și Hionia cu un oarecare Zoil, rob al lui Dumnezeu, arătatu-s-a Hrisogon lui Zoil în vis, zicîndu-i că sfânta Anastasia va să ia parte la luptă cu acele trei surori, și cu dânsul să-și săvârșească nevoința muceniciei. Dacă a aflat acestea, a urmat sfânta după Zoil, și a intrat la sfinte, și le-a sărutat; și le slujea apoi. Aflând aceasta Dioclețian a trimis de le-a adus și le-a dat pe seama domnului țării de le-a chinuit și iarăși au fost date pe seama altui domn, anume Sisinic, care pe Agapi și pe Hionia le-a ars în foc, iar sfintei Irina, unul din slujitori întinzându-și arcul și săgetând-o, i-a adus sfârșitul.
Tot în această zi, pomenirea sfinților Felix episcopul, Ianuarie preotul, Furtunat și Septemiu.
În al optulea an al împărăției lui Dioelețian și Maximian, a ieșit poruncă pe la toate locurile ca să se ardă toate cărțile creștinilor. De aceea a fost trimis în cetatea Tibiuca un oarecare Marian, bărbat prea spurcat, care a adus înaintea sa pe Felix episcopul, pe Ianuarie preotul, pe Furtunat și pe Septemiu, și citindu-le porunca împărătească, cerea numaidecât cărțile ce erau la ei. Iar preasfântul episcop a zis către ei: „Scris este guvernatorule: nu dați cele sfinte câinilor, nici aruncați mărgăritarele înaintea porcilor. În zadar te nevoiești, deși ai cu tine poruncile împărătești.” Guvernatorul a zis: „Lasă vorbele nebunești, și fă voia împăratului, căci altfel te voi trimite legat la proconsul.” Åži sfântul i-a zis: „Precum mă aflu către tine, asemenea și către toți, și către însuși împăratul tău mă voi afla.” Atunci închizându-l în temniță, fără de nici o îngrijire l-a lăsat trei zile, apoi scoțându-l, l-a mai cercetat; și legându-l pe el și pe cei împreună cu el, i-a trimis la proconsul. Acela iarăși cercetându-i, i-a pus la închisoare. Åži după șase zile scoțându-i, i-a trimis legați la prefectul pretorilor, care, după ce i-a primit și i-a îngrozit foarte mult, i-a aruncat într-o cumplită temniță cu multă pază și după paisprezece zile, scoțându-i de acolo, și încă cercetându-i, i-a băgat pe ei într-o corabie la un loc cu cai, legați de picioarele cailor; iar sfinții tăvălindu-se printre picioarele cailor fără să guste hrană sau apă patru zile, mulțumeau lui Dumnezeu. Åži ajungând la limanul unei cetăți, au fost cercetați pe ascuns de cărtre creștini. Åži de acolo mergând la cetatea numită Tavromeni, și plutind încă pe la Licaonia, au venit la cetatea Eluron. Atunci ticălosul prefect, dezlegând pe sfinți din legături, cu glas lin le făcea întrebările; iar sfinții grăind dimpotrivă, că nici cărțile nu le dau, nici idolilor nu jertfesc, a poruncit el ca ei să fie tăiați de sabie.
