Substanțele din medicamente erau extrase și formate din diferite ierburi și plante încă din anul 6000 i.e.n. indiferent că era vorba despre China, Persia, Egipt, Grecia, Roma – toate imperiile mari ale lumii cultivau aceste plante cu efect curativ în scopuri medicinale. Åžtiința despre efectele lor a fost transmisă pe cale orală, dar și scrisă.
Plantele medicinale în China
Medicina tradițională chinezească are o istorie de câteva mii de ani. Pe lângă practicile foarte cunoscute, cum este și acupunctura sau Gi Gong sunt recunoscute în învățătura leacurilor încă peste 2.800 de substanțe vindecătoare.
În țara faraonilor
Vechii egipteni utilizau încă de acum peste 3.000 ani tot felul de băuturi, tincturi, creme, picături sau băi din componente animale și vegetale. Ce tratament este indicat în cazul anumitor boli a fost specificat în scris pe binecunoscutul papirus.
Medicina Antichității și a Evului Mediu
Câteva dintre aceste rețete au ajuns în Grecia și în Roma, iar astfel în întreaga Europă. Aici se credea că efectul curativ al plantelor se datorează zeilor. Aristotel a descris singur peste 550 plante, iar medicul armatei romane, Dioskorides, a cercetat efectele a 600. Odată cu căderea Imperiului Roman, comoara despre știința botanică a pierit în uitare.
