Zilnic, pensionarii din Focșani își dau întâlnire la „Clubul de vară”, cum îi spun locului din Piața Unirii unde joacă table, șah, sau rummy. Deși, de când au început lucrările la Piața Unirii, peisajul nu este unul tocmai plăcut, mesele din zona amenajată pentru astfel de jocuri sunt mereu pline. Acela este locul în care mulți se refugiază de soare, dar și de griji. Împreună cu alți împătimiți ai jocului de rummy, pensionarii reușesc să petreacă momente plăcute, și, pentru a face lucrurile și mai interesante, joacă pe mize, adevărat, simbolice. „Jucăm pe mize din astea, de pensionar, altfel jocul n-ar avea interes. Oricum, nu stăm să ne certăm… Aici vin mulți pensionari, mai joacă o tablă, un șah, un rummy, mai uităm și noi de griji. Ä‚sta e clubul nostru de vară” susține unul dintre cei implicați în jocul de rummy. La altă masă, alt joc, table. Vegheați de excavatoare și alte utilaje care lenevesc în piața neterminată sub soarele puternic de iulie, mulți își petrec după amiezile „răcorindu-se” la ideea câștigării unei partide. „Venim și noi, pe-aici, printre ruine, pe unde apucăm, vai de capul nostru” se plânge unul dintre pensionari. La table, „nea Coco e cel mai bun”, după cum declară un tânăr de la una din mese. După ce își potrivește ochelarii pe nas, unul dintre „combatanți” aruncă zarurile. Acestea sfârâie pe tabla de joc și se opresc arătând un număr suficient de puncte pentru ca cel care le-a aruncat să schițeze un zâmbet. De altfel, în zâmbete și în voie bună se cântărește succesul unei astfel de activități, iar cântarul zilei dă mereu cu plus. Imediat după masa la care prestează nea Coco, tensiunea e ceva mai apăsătoare. Urmează masa la care se joacă șah, și aici concentrarea e mai mare. Oponenții se gândesc la următoarele mișcări și încearcă să le anticipeze unul pe ale celuilalt. Lângă zona de joc, piesele capturate încep să se înmulțească de ambele părți. Partida e pe cale să se termine, dar ziua e lungă, mai e timp pentru multe altele. Åži oricum, mesele își vor aștepta jucătorii și a doua zi.
