‘Le-o fi interzis în țara lor – sau cel puțin în ADN-ul lor’. Așa își începe relatarea de la Cannes, cu oarecare exasperare nu lipsită de umor, ziarul ‘Los Angeles Times’ scriind despre cele două filme românești prezentate joi și vineri pe ecranul festivalului. ‘N-or fi având ei reputația cea mai bună în lume. Chiar dacă atacă situri Web din mândrie națională și sunt acuzați de diferite crime în străinătate, când e vorba de realizare de filme rămân neîntrecuți. E cert că au puține șanse să amenințe cinemaul american (…) dar asta nu le diminuează valoarea. Se spune că esențele tari vin din flacoane minuscule, și tocmai asta o dovedește această temerară școală cinematografică , încă puțin atractivă pentru distribuitorii străini.În ultimii patru ani cineaștii au înregistrat în fiecare lună mai, succese care ar fi putut rușina producția Statelor Unite…’ remarcă ziarul. Amintind de filme ca Moartea domnului Lăzărescu, ‘4,3,2’, constată că: ‘seria continuă cu ‘Marți după Crăciun’de Radu Muntean, cineast care a mai fost pe Croazeta.’ La rândul său The Hollywood Reporter atribuie același film unui curent neo-neorealist pur și dur care nu intervine pentru a dramatiza evenimentele prezentate. Chiar banda sonoră e limitată la zgomotul de fond provenind de la radio și TV. Fidel poveștii regizorul ar putea administra o lecție Hollywoodului, scrie comentatorul care remarcă și că ‘nici un distributor american nu a achiziționat încă filmul (sau celălalt film promițător al românilor, Aurora, deși amândouă ar fi accesibile publicului american. Dar cinematografia română va continua să producă filme mari, chiar dacă noi nu ne vom întoarce privirile spre ea’, conclude Steven Zeitchik, co-respondentul lui Los Angeles Times. Colegul său francez Daniel Kasman omagiindu-l, în Le Débat du Jourpe Mimi Branescu, protagonistul lui Marți după Crăciun, încât fiecare plan surprinde, în expresiile introvertite ale feței, autoreflecție, derută, stress.
Comentatorul lui ‘Le Monde’ notează și el: ‘Dacă ar fi să ne pronunțăm după aceste două filme, diavolii ăștia de români n-au renunțat la nimic din realismul lor negru, deși au pus oarecum în surdină umorul suprarealist care le îngăduia să atenueze amărăciunea. Fără maniheism, fără patos, rezumându-se doar la anatomia îndoielii, remușcării și culpabilității, totul se concentrează în decizia despărțirii, care conține în ea întreaga cruzime a vieții’. Cât despre ‘Aurora’ lui Cristi Puiu, plecând de la același subiect, îl orientează în cu totul altă direcție, spre asasinat. Nici un cuvânt, nici un sunet, nici un gest mai puternic decât celălalt.
O abordare strict comportamentală și o lentă scufudare în creierul acestui om anodin, care se confundă cu spectatorul care-l urmărește. Acest efect de oglindă provoacă o senzație halucinantă și un sentiment de oroare în fața acestei epopei mentale asupra banalității răului’. Asemenea frânturi sunt doar primele culese din comentariile presei internaționale referitoare la participarea României la cel mai mare festival cinematografic al lumii și rămânem în așteptare pentru a vă împărtăși și altele.
