„Åži cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiți? Luați seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. Åži vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este și mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor? Deci, nu duceți grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? Că după toate acestea se străduiesc neamurile; știe doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de ele. Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă.”
„Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult! Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî și pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi și pe celălalt îl va disprețui; nu puteți să slujiți lui Dumnezeu și lui mamona. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru sufletul vostru ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea? Priviți la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitnițe, și Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai presus decât ele?”. Există mai multe feluri de griji: unele sunt numite mântuitoare, altele sunt numite ale trupului, altele ale minții și tot așa. „Toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm” se cântă la Sfânta Liturghie. Prin urmare, trebuie să ne îngrijim să covârșim grijile lumești cu încrederea în Dumnezeu și în bunãtatea Lui, fãcându-ne datoria, pentru cã dacã nu-ți faci datoria, grijile se înmulțesc și îngrijorarea crește. Dar existã și o grijã pentru a deveni bun, o grijã pentru împlinirea voii lui Dumnezeu, grija de a trãi corect, grija de a face ceea ce ești dator sã faci. Existã și griji mântuitoare, griji care te ridicã, te angajeazã în viața sfântã, grija de a-ți împlini datoriile pe care le ai prin situația în care te gãsești. De exemplu, cineva care are familie, grijă de copii, de a-i crește, de a-i educa frumos și bine, grija de a le da o înzestrare spiritualã care sã-i pãzeascã de necazurile vieții, pentru cã necazurile vieții vin de pe urma pãcatelor. Ceea ce vrea Dumnezeu cu noi este ca în fiecare zi sã trãim o viațã frumoasã și liniștitã, o viațã din care sã lipseascã îngrijorarea pentru lucruri pãmântești, dar în care sã se facã vãditã grija de a-I sluji Lui și de a-I face voia Lui. În felul acesta omul este angajat spre bine și nu este asuprit de rãu. „Sã nu ne îngrijim pentru ziua de mâine s-ar putea înțelege astfel: sã nu ne îngrijorãm pentru ziua de mâine, dar sã ne facem datoria în ziua de azi. Dacã ne facem datoria în ziua prezentã, ziua de mâine este rezolvatã cu problemele care le-ar aduce dacã nu ne-am împlini datoria în ziua de astãzi. Bineînțeles cã toate acestea le avem în vedere cu gândul la Dumnezeu, care l-a fãcut pe om și cu posibilitatea de a se îngriji. Åži chiar și cu posibilitatea de a se îngrijora. Dar Domnul Hristos vrea sã-l despovãreze pe om de îngrijorarea pãgubitoare și sã-l angajeze cu grija mântuitoare”, spunea părintele Teofil. Nu trebuie să ne lăsăm biruiți de rău, ci să biruim răul cu binele. Cel ce se smerește va fi înãlțat, cel ce se înalțã va fi smerit. Sunt foarte multe principii demne de urmat în cuprinsul Vechiului Testament și în Sfânta Evanghelie. Sfântul Apostol Pavel spune: „Ori de mâncați, ori de beți, ori altceva de faceți, toate spre mãrirea lui Dumnezeu sã le faceți” (I Cor. 10, 31). Mântuitorul Hristos a zis: „lasã acum sã împlinim toatã dreptatea” (Mt. 3, 15). „De nu va prisosi dreptatea voastrã mai mult decât a cãrturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împãrãția lui Dumnezeu” (Mt. 5, 20). „Fiul Omului n-a venit sã I se slujeascã, ci ca El sã slujeascã și sã-Åži dea sufletul Sãu preț de rãscumpãrare pentru mulți” (Mt. 20, 28). „Cel ce vrea sã vinã dupã mine sã se lepede de sine, sã-și ia crucea și sã-mi urmeze Mie” (Mt. 16, 24). Sunt foarte multe principii de viațã, principii dupã care ne putem dirija viața, ne putem orienta.
Cu noi este Dumnezeu!
Trebuie să ne îngrijim atât de trup cât și de suflet. Un creștin trebuie sã-și împlineascã datoriile care țin de viața spiritualã, de rugãciune, de meditație, de participarea la sfintele slujbe, de punere în valoare a calitãților sufletești pentru binele lui și pentru binele altuia, de cunoașterea de învãțãturi sfinte, mai ales din Sfânta Evanghelie, cuvintele cele veșnice ale Mântuitorului. Toate lucrurile acestea sunt spre binele sufletului și aduc apoi și buna chivernisire a trupului. Mântuitorul a spus cã dupã lucrul veacului acestuia, care aduce griji și îngrijorãri, se strãduiesc cei care nu știu de Dumnezeu. Or, noi, creștinii, știm cã avem trebuințã de ele și știm cã avem un Tatã care se îngrijește de noi, și atunci rugãciunea ne întãrește în conștiința aceasta cã Dumnezeu este cu noi, cã ne ajutã, cã gãsește El mijloacele de a se rezolva lucruri și mai presus de posibilitãțile noastre. Ne rugãm lui Dumnezeu fiind încredințați cã nu suntem singuri în aceastã lume, ci „cu noi este Dumnezeu… acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin”.
