Cetățenii comunei Valea Sării și-au sărbătorit sîmbătă, cel mai longeviv cetățean. Este vorba de Ioana Munteanu, din satul Poduri, care a împlinit 100 de ani și care a primit cu acest prilej, din partea Primăriei loca-lității, alimente în valoare de trei mi-lioane lei precum și o bancnotă de cinci milioane lei. Ion Bordea, primarul comunei, alături de alți reprezentanți ai primăriei, i-a oferit bunicuței și un tort aniversar, odată cu urările de bine cuvenite. „Vă doresc cu acest prilej sănătate. Este o bucurie pentru noi să putem să vă aducem un dar în această zi și vă asigurăm că vom fi lîngă dumneavoastră și la următoarele aniversări, atîtea cîte numai Dumnezeu va hotărî să fie”, a spus, emoționat, primarul Bordea. Chiar dacă nu mai aude prea bine și nici nu prea se mai poate exprima, Ioana Munteanu a înțeles că ea este sărbătorita. Îmbrăcată în costum popular și instalată confortabil în patul său, a gustat o linguriță de tort și a fost felicitată de toți cei dragi, prezenți la eveniment. În prezent, centenara locuiește împreună cu cea mai mare dintre fiice, Maria Vasilache, care, deși are 77 de ani, o îngrijește cu multă dragoste. Născută în preajma izbucnirii Răscoalei de la 1907, Ioana a trăit vremuri grele și a trecut prin suferințe pe care nu le mai poate descrie. Cea mai grea dintre ele a fost moartea la doar nouă ani a unuia dintre cei patru copii. I-au rămas ceilalți trei, două fete și un băiat, pe care a trebuit să-i crească singură după moartea prematură a soțului. „Tata a murit cînd mama avea 30 de ani. N-a murit în război, ci de boală. Mama ne-a crescut singură, și n-a fost deloc ușor pentru că erau vremuri foarte grele”, a spus Maria, fiica cea mare a Ioanei. Chiar dacă a trebuit să răzbată prin frămîntările a două războaie mondiale, să facă față foametei și, mai apoi, tuturor celorlalte orînduiri, Ioana Munteanu a ajuns să împlinească 100 de ani. Cei trei copii i-au dăruit cinci nepoți care la rîndul lor au adus pe lume nouă strănepoți. O fa-milie frumoasă, caldă, care o înconjoară cu dragoste și înțelegere, răsplătindu-i astfel demnitatea luptei pe care, timp de un secol, Ioana a dus-o – și o mai duce încă – cu viața.
