La reuniunea pe țară a Femeilor Liberale, premierul Călin Popescu Tăriceanu a declarat c-ar trebui reglementată prin lege obligația Parchetelor de a informa Executivul în cazul începerii urmăririi penale împotriva unor demnitari și obligația demnitarului de a anunța public faptul că este urmărit penal. Cum îi stă bine unui intelectual, domnul prim – ministru a înscris propunerea într-o construcție teoretică de proporțile Casei Poporului. O construcție fantezistă însă, imposibil de întîlnit în realitate, deoarece e de forma unui con cu vîrful în jos. Vîrful, care joacă aici rolul bazei, îl constituie un fapt din realitate: scandalul Tăriceanu-Patriciu, cu cele două reprize ale sale: telefonul dat lui Ilie Botoș și întîlnirea în trei de la Victoria. Baza conului, care e aici acoperișul, constă într-o teză cu vădit taior teoretic: „cred profund în separația prețurilor de stat dar mai cred că există în stat o superputere”. Ați ghicit! Superputerea e justiția. Călin Popescu Tăriceanu se mărturisește astfel neliniștit, de tulburarea echilibrului Puterilor în România de azi. Dintre cele trei – Legislativă, Judecătorească, Executivă – cea Judecătorească i se pare domnului premier pe cale de a le strivi pe celelalte două. Cum îi stă bine (de data asta) unui politician, Călin Popescu Tăriceanu propune deja un set de măsuri menite a stopa ceea ce domnia sa sugerează a fi tendința Justiției de a deveni superputere în România de azi: a) reguli care să facă în așa fel încît Executivul și Juridicul să nu fie într-o relație de confruntare, ci de colaborare b) monitorizarea justiției de către Executiv pentru a vedea cum se face reforma. Dacă țin eu bine minte, poziția lui Călin Popescu Tăriceanu e o premieră în istoria postdecembristă. Din 1989 și pînă acum, jurnaliști, politicieni, membri ai societății civile, au pledat pentru o întărire a Puterii Judecătorești, și nu pentru o micșorare a acesteia. Asta deoarece, toată lumea a fost de acord că alături de Presă, Justiția a fost cea mai lovită în esența ei pe vremea dictaturii. Sub acest semn, ani în șir s-a vorbit de pericolul subordonării Justiției față de Politic. Executivul – că vrea sau nu domnul prim ministru – aparține Politicului. Propunînd măsuri menite a mai tăia din nou Justiției, Călin Popescu Tăriceanu sugerează o revenire spectaculoasă a domniei Politicului asupra Juridicului.
