Corneliu Condurache încearcă să obțină un contract de publicitate pe bani publici participînd la licitația organizată de Enet cu o altă societate decît cea pe care își editează ziarul. El a folosit această stratagemă deoarece legea nu permite societăților cu mari datorii la buget să participe la licitații publice. Or editorul „Ziarului de Vrancea”, firma Nord-Est are datorii foarte mari la bugetul de stat. Drept urmare, profitînd de confuzia pe care o crează numele, Condurache a depus oferta de licitație în numele firmei Nord-Est Media. Pentru a spori confuzia, el a scos numele firmei editoare din ziar și de pe pagina de internet. Golănia a ieșit la iveală în momentul în care am accesat pagina BRAT, unde este înregistrat numele editorului. Aceasta dovedește că, prin articolele publicate în ultima vreme pe tema repartizării publicității de stat, Condurache nu a vrut decît să influențeze rezultatul licitației. Corneliu Condurache încearcă să obțină un contract de publicitate pe bani publici participînd la licitația organizată de Enet cu o altă societate decît cea pe care își editează ziarul. El a folosit această stratagemă deoarece legea nu permite societăților cu mari datorii la buget să participe la licitații publice. Or editorul „Ziarului de Vrancea”, firma Nord-Est are datorii foarte mari la bugetul de stat. Drept urmare, profitînd de confuzia pe care o crează numele, Condurache și-a depus oferta în numele firmei Nord-Est Media. Pentru a spori confuzia, a scos numele firmei editoare din ziar și de pe pagina de internet. Golănia a ieșit la suprafață în momentul în care am accesat pagina Biroului Român de Audit al Tirajelor, la www. brat.ro. Aici apare foarte clar că editorul „Ziarului de Vrancea” este Nord-Est SRL, al cărei administrator este Rodica Condurache. Aceiași firmă este luată în evidență la Direcția Finanțelor Publice Vrancea cu debite în valoare de peste 6 miliarde de lei. Alături de tirajul și vînzările scăzute, datoriile la fisc reprezintă adevăratele motive pentru care ziarul lui Condurache nu a beneficiat de publicitate de stat. Așa cum îi este obiceiul, el a ascuns cu grijă aceste „mici amănunte”, strigînd sus și tare că este oropsit de Marian Oprișan. Dat fiind că potrivit legii, nu are dreptul să participe la licitații publice și nici să beneficieze de publicitate de stat, în ultima vreme Corneliu Condurache a început să facă presiuni asupra instituțiilor publice căutînd să le intimideze, pentru a-i repartiza contracte. Drept urmare el a publicat numeoroase articole în care reclama modul în care au fost repartizată publicitatea de stat, fără să prezinte reglementările legale, manipulînd opinia publică și responsabilii în domeniu. După ce și-a pregătit astfel terenul, Condurache s-a gîndit să dea lovitura înșelînd vigilența comisiei de licitație prezentîndu-și oferta pe firma Nord-Est Media SRL. Suveica prin care Condurache evită fiscul Pentru datoriile de 6 miliarde, Finanțele au solicitat anul trecut, falimentul, însă procedura a fost blocată în instanță. Reaua credință a lui Corneliu Condurache care, în mod deliberat a refuzat să-și plătească datoriile către stat a fost demonstrată de o expertiză contabilă depusă la dosar. În documentul semnat de expertul Alexandru Săndulachi se arată că „societatea nu se află în incapacitate evidentă de plată care să nu permită să își achite datoriile exigibile cu sumele de bani disponibile”. Astfel, Nord-Est SRL a făcut numeroase plăți, către alți diverși furnizori, mai puțin către bugetul de stat, în valoare de 2 miliarde lei, cu regularitate, fără întîrzieri sau amînări nejustificate. Nord-Est SRL nu este singura firmă a lui Corneliu Condurache care are datorii la bugetul de stat. Nord Est Press SRL și Nord Est Grup SRL, cu sediul în Focșani sînt alte două firme care aparțin familiei Condurache și alături de Nord Est au au debite mari la fisc. Cele pattru firme pe care le deține în prezent Condurache arată că este un rău platnic. După ce a acumulat, în timp, debite imense la buget, în loc să le plătească, și-a transferat afacerile pe alte societăți, după modelul „suveică”, practicat în special de afaceriștii evazioniști de origine arabă. Publicitatea din „Monitorul de Vrancea” îi stă în gît lui Condurache Ca urmare a consecvenței cu care concurenții noștri ne-au atacat pe noi și pe clienții noștri de publicitate am decis să demonstrăm, nu atît lor, cît cititorilor noștri de ce „Monitorul de Vrancea” a reușit să obțină mai multe contracte de publicitate. Din 1997, în România funcționează Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), „organizație non-profit care are obiectivul de a oferi industriei de publicitate informații corecte asupra cifrelor de difuzare”. BRAT este singura instituție autorizată să realizeze audite de tiraj publicațiilor membre, oferind în schimb un certificat care atestă acest lucru. BRAT oferă și o formulă de calcul a unui indice de evaluare care reprezintă costul real pe care un cumpărător de publicitate (agenție de publicitate, firmă sau instituție publică) trebuie să îl plătească pentru ca mesajul său să fie difuzat în 1000 de exemplare. În mod standard, CPM se calculează cu formula: CPM = cost reclamă x 1000 / tiraj difuzat. Orice cumpărător de publicitate poate calcula cam cît îl costă difuzarea unei reclame în raport cu numărul de persoane care o vizualizează. În județul nostru au primit Certificate de Audit BRAT, pînă acum, „Monitorul de Vrancea” și „Ziarul de Vrancea”. În urma unei simple verificări, vom vedea că tirajul mediu al „Ziarului de Vrancea”, se cifrează la 4.050 de ziare pe zi. Din acest tiraj, concurența noastră distribuie, în medie, 3.325 de copii. Pe de altă parte, conform ultimului Certificat de Audit BRAT, „Monitorul de Vrancea” are un tiraj mediu zilnic de 11.738 ziare, din care difuzează cam 10.619. Comparînd datele orice cumpărător de publicitate observă că „Monitorul de Vrancea” distribuie, în fiecare zi, cam de două ori mai multe ziare decît principalul concurent. Cu alte cuvinte, o reclamă publicată în cotidianul nostru este văzută de un număr de persoane de două ori și jumătate mai mare. „Monitorul de Vrancea” are cea mai bună ofertă publicitară În schimb cîrcotașii vor spune că prețul perceput de „Ziarul de Vrancea”, pentru spațiul publicitar, 0,55 Euro pentru un centimetru pătrat, este mai mic în comparație cu cel cerut de „Monitorul de Vrancea”, 0,60 Euro pe centimetru pătrat. La o primă vedere așa este, însă, în publicitate, cel mai bun preț nu este evaluat ca la piață, pentru că la calcul se ține cont de mai mulți factori. Calculînd costul real pe care un cumpărător de publicitate trebuie să îl plătească pentru ca mesajul său să fie difuzat în 1000 de exemplare (CPM) vom vedea că lucrurile stau altfel. Aplicînd formula în cazul „Ziarului de Vrancea” vom avea: 0,55 euro x 1.000/3.325 exemplare, adică 0,16 Euro la o mie de exemplare difuzate. Pe de altă parte, aplicînd aceiași formulă în cazul „Monitorului de Vrancea” 0,60 euro x 1.000/10.619 exemplare, rezultă un preț de 0,05 Euro la o mie de exemplare difuzate. Deci, prețul plătit „Monitorului de Vrancea” de ENET sau CUP raportat la o mie de cititori este mult mai mic decît în cazul „Ziarului de Vrancea”. Acei directori de instituții publice care au ales „Monitorul de Vrancea” pentru a-și face publicitate nu au încălcat nicidecum legea, ci, dimpotrivă, au procedat cît se poate de corect.
