Atît Traian Băsescu, șeful statului, cît și Răzvan Ungureanu, șeful Diplomației noastre, vorbesc tot mai mult de Noua Politică Externă a României. Basiștii prezidențiali din presă nu ostenesc a o lăuda și, evident, a-l cînta pe cel ce revendică drepturile de autor: președintele Traian Băsescu. A afla în ce constă această Nouă Politică Externă e o întreprindere deloc ușoară. Direcțiile sale principale și fundamentale de esență nu se găsesc într-un Document anume consacrat, unul dintre acele texte coe-rente, logice, pe care, după apariția în lume, le invocă toți specialiștii. Frînturi din întregul numit „Noua Politică Externă” pot fi întîlnite mai ales în intervențiile publice ale lui Traian Băsescu. Majoritatea acestora sunt însă fie declarații asupra unui moment de activitate externă (voiaj în străinătate, întîlniri la Cotroceni), fie interviuri din presa scrisă și audio-vizuală. În ambele cazuri, afirmațiile lui Traian Băsescu nu pot fi luate drept literă de lege pentru Noua Politică Externă. Nu numai pentru că ele sunt pur și simplu fragmente, dar și pentru că se supun logicii momentului cînd au fost date. Interviul, de exemplu, prin natura sa cere un răspuns scurt la o întrebare (pe care moderatorii noștri o croiesc, din nefericire, destul de lungă). Imposibil de expus în hotarele unui răspuns o doctrină de radicalitatea esențială a Noii Puteri Externe. Din ce-am citit, atît în materie de intervenții publice ale lui Traian Băsescu, dar și în materie de comentarii binevoitoare, am dibuit, totuși, un lucru. Åži anume că Noua Politică Externă se constituie într-o veritabilă Revoluție în orientarea politicii noastre peste hotare, în mijloacele de acțiune și, mai ales, în diplomația noastră. O revoluție, firește, prin raportare la Vechea Politică Externă a României, dusă din 1989 pînă în 2005 de cei doi președinți, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, și de mai mulți miniștri de Externe. Noul președinte și noul Ministru de Externe susțin că duc deja o politică externă net diferită de cea asumată de antecesori. Mai de-a dreptul, hăulitorii din presă spun că Traian Băsescu umbrește deja, prin conținut și stil, tot ce s-a crezut și s-a făcut în ultimii 15 ani pe plan extern. Nu ne putem pronunța dacă notele de fond ale Noii Politici Externe sunt sau nu în acord cu interesele noastre naționale, dacă ele sunt menite a face din România un stat vedetă al lumii sau, dimpotrivă, un stat măscărici. Ne putem pronunța însă asupra unei realități nedumeritoare. Deși revoluționară, răsturnînd tot ce știam că trebuie făcut în plan diplomatic, Noua Politică Externă n-a fost supusă pînă acum dezbaterii Parlamentului, singura instituție îndrituită să aprobe o astfel de cotitură în stilul și orientarea diplomației noastre. Să fie, oare, numai din vina lui Traian Băsescu?
