Condițiile in care trăiește Åžtefana Cărbunaru, din Cimpeneanca, au rămas aproape identice, ba mai mult putem spune că s-au inrăutățit odată cu venirea anotimpului rece. Zăpada și ploaia care au căzut in ultimul timp și-au făcut din nou loc in casa bătrinei. Åžtefana Cărbunaru stă intr-un frig desăvirșit, femeia neavind nici un fel de bani pentru a-și cumpăra măcar citeva lemne. in momentul in care reporterii noștrii au mers pentru a vedea dacă bătrina a supraviețuit frigului și ninsorii recente, Åžtefana Cărbunaru punea o mină de mărăcini in soba care dădea mai mult frig decit căldură și făcea mult fum. „Cind a nins nu aveam nici țandără de lemn. Am tremurat de credeam că o să mor de frig. De mincare și-au mai făcut milă niște vecini, care mi-au adus și ei ce au putut”, ne-a spus cu durere in glas Åžtefana Cărbunaru. Soba la care femeia iși face de mincare este singurul lucru din casă care se mai ține totuși in picioare. Bătrina spune că s-a dus să ceară din nou, nici ea nu știe pentru a cita, oară ajutor de la primar, dar acesta i-a intors spatele ca de fiecare dată. „Am fost la primar din nou, poate m-o ajuta cumva să trec iarna. Mi-ar trebui carton ca să invelesc casa, pentru că plouă și ninge mai rău ca afară. Aș mai avea nevoie și de lemne, ca să fac și eu cit de cit un pic de căldură in bojdeuca mea. Primarul s-a răstit la mine și mi-a zis că nu are cu ce să mă ajute. Mi-a mai zis că așa cum am stat pină acum pot să stau tot așa și in continuare. Cei de la Primărie stau numai de cafele și la fumat, iar de cei bătrini și necăjiți nici nu vor să audă”, a mai spus bătrina plingind. Un om cu suflet se gindește la suferințele femeii in urma articolelor publicate de „Monitorul de Vrancea” s-a găsit, din păcate doar un om generos, care i-a intins o mină de ajutor femeii. Nicola Mocanu, patronul societății Service GSM din Focșani, a donat Åžtefanei Cărbunaru un milion de lei. „Am dorit să o ajut pe această femeie, care se află in necaz. De altfel, la sediul firmei mele se află o urnă in care cine dorește pune un bănuț pentru bătrinii și copiii din județ, care sint necăjiți”, ne-a declarat Nicola Mocanu. Ne exprimăm speranța că se vor găsi și alți vrinceni care, urmind acest prim exemplu, vor sări in ajutorul Åžtefanei Carbunaru. Cind ne-a văzut, aceasta a inceput să plingă și ne-a rugat să o ajutăm, făcind un apel umanitar la oricine poate să o sprijine material și financiar și să-i aline măcar pentru un timp bătrinețea. „Vă rog din tot sufletul și din toată inima să incercați să mă ajutați și pe mine, că nu am nici de unele. Nu mai am haine, doar niște zdrențe, pe care le-am adunat de la containerul de gunoi, nu am lemne, nu am nimic”, ne-a mai declarat Åžtefana Cărbunaru. Reamintim cititorilor noștri că Åžtefana Cărbunaru, de 78 de ani, din comuna Cimpineanca iși duce zilele in condiții inumane. Åžtefana Cărbunaru stă intr-o casă fără acoperiș Casa in care supraviețuiește este mai degrabă o cocină care stă să se dărime la cea mai mică adiere de vint. Acoperișul „locuinței” se află intr-o profundă stare de degradare, iar din țigla și tabla, care au acoperit cindva casa, nu a mai rămas decit o porțiune care este menținută de citeva cărămizi și crengi prin care ploaia și vintul suflă mai rău ca in Siberia. Odăița bătrinei, care ține loc de dormitor și bucătărie, are pereții degradați de ploile care s-au scurs pe ei, lăsind crăpături adinci. Tavanul inconvoiat este sprijinit de cițiva pari groși, care susțin, de altfel, intreaga colibă. Pe jos, apa care curge de la ploaie prin acoperiș, băltește făcind mocirlă, ca pe ulițele desfundate ale satelor. Lemne de foc nu are, insă adună găteje de pe prundul Milcovului cu care reușește cu greu să-și incălzească cocioaba plină de găuri. Hrana de zi cu zi a Åžtefanei este o problemă la fel de dureroasă ca și locul in care stă. De cele mai multe ori, atunci cind nu mai avea cu ce să-și astimpere foamea, lăsa rușine la o parte și mergea la containerul blocurilor din vecinătate unde scormonea printre mormanele de gunoaie după resturi de mincare. Pentru că nu găsea mare lucru, bătrina se mulțumea cu cotoare de varză pe care le fierbea in apă cu sare și le minca. in coliba in care iși duce zilele nu are nici o lampă cu gaz, iar curentul electric nu i-a luminat niciodată camera. Singura sursă de lumină vine ziua de la soare, iar seara de la cite o luminare dată de vecini.
