Gheorghe Mocanu a încercat să fie un model pentru alții. A plecat dintr-un sat – Ursoaia – din munții Vrancei, dintr-o familie de oameni simpli și fără posibilități materiale. Un sat uitat de autorități, fără magazin, fără școală gimnazială, fără biserică și fără… viitor.
Singur, și-a luat viața în piept, părinții nu știau unde merge, la ce școli sau la ce liceu se va duce. Din clasa a V-a și-a petrecut copilăria și adolescența prin internate. Până în clasa VIII-a la internatul Școlii Șindrilari, Reghiu – 4 ani. Apoi, internatul Liceului „Unirea” Focșani – 4 ani. Au urmat 2 ani de școală militară de subofițeri la Câmpina. Așadar, 10 ani de cazarmare de la vârsta de 10 ani, până la 20 de ani. Exact când viața trebuia să fie cea mai frumoasă.
Au urmat 5 ani la Academia de poliție – FF, Facultatea de drept, obținând licența în științe juridice și Criminologie (postuniversitare). A lucrat ca polițist în Poliția criminală și Poliția de Investigare a Fraudelor Economico-Financiare. A plecat de la elev-soldat și a ajuns colonel, lucrând 33 de ani în slujba legii. Distincția supremă i-a fost acordată de însuși președintele României – Emil Constantinescu, pentru cel mai bun polițist al anului. Bunul Dumnezeu i-a fost mereu alături și i-a dat harul de a scrie, a cânta, a compune, a picta șamd.
Copilul plecat din munți ajunge, tot cu ajutorul Celui de Sus, un umil scriitor, fiind primit, în anul 2009, membru cu drepturi depline al Uniunii Scriitorilor din România. Unele din cărțile scrise de el au obținut importante premii ale Uniunii Scriitorilor, remarci din partea criticilor și revistelor de cultură ale țării. În anul 2006 obține Premiul anului pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Bacău, debut, cu romanul BORTA, care nu era altceva decât satul acela al său, de unde plecase în lume singur și încrezător în forțele sale.
A scris 14 cărți, a fondat două reviste de cultură: „Negru pe alb” și „Cu cioara vopsită”. La prima revistă fiind secretar general de redacție, la cea de-a doua fiind redactor-șef. Are două fete care i-au adus trei nepoți care îl motivează pe toate planurile.
Și-a adunat mica lui zestre literară și profesională într-o cămăruță din casa părintească, din satul Ursoaia, pe care l-a botezat literar „Borta”. Acolo, în vârful munților Vrancei și-a expus tezaurul personal, departe de lumea de la oraș, la loc de frunte printre realizările sale situându-se trilogia „Din umbra munților” cu romanele: „Borta” (volum prefațat de Fănuș Neagu), „Ursoienii” și „Ultima cruce”, despre care dr. Romeo Valentin Muscă – directorul Muzeului Vrancei scria: „Cel mai frumos roman despre universul magic al Țării Vrancei”.
