Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, este pomenit în calendarul creştin ortodox la 26 octombrie. S-a născut în Tesalonic, din părinţi de neam bun şi dreptcredincioşi. Tatăl său era guvernator al Tesalonicului. Sfântul Dimitrie a fost fiul pe care cei doi soţi l-au primit de la Dumnezeu, după multe rugăciuni la Maica Domnului şi la Mântuitorul Hristos.
Când copilul a ajuns la vârsta la care să poată cunoaşte şi să înţeleagă adevărul, a fost dus de părinţii săi, creştini în ascuns, în casa lor de rugăciune, o cămăruţă din palat, tăinuită, unde a văzut sfintele icoane. I-a fost arătată icoana adevăratului Dumnezeu, Care a făcut cerul şi pământul, şi icoana Născătoarei de Dumnezeu. Aici chemând în taină un preot şi câţiva creştini, prieteni ai lor, l-au botezat pe fiul lor în numele Preasfintei Treimi.
După moartea tatălui său, Sfântul Dumitru a fost chemat de împăratul Maximian (286-305) şi numit în locul acestuia, încredinţându-i-se Tesalonicul, cu porunca de a-l curăţa de creştini.
Nu numai că Sfântul Dimitrie a încălcat acest ordin, dar odată întors în cetate a început să propovăduiască Evanghelia. În scurt timp, i s-a făcut cunoscut împăratului că Dimitrie este creştin şi pe mulţi îi aducea la credinţa sa, lucru pe care auzindu-l acesta, s-a mâniat şi a dorit să meargă în cetatea Tesalonicului să vadă cu ochii săi.
Întorcându-se biruitor după o luptă în părţile de răsărit ale imperiului, Maximian a ajuns şi la Tesalonic. Aici l-a chemat în faţa sa pe guvernatorul cetăţii, Sfântul Dimitrie, care stând înaintea împăratului, cu mare îndrăzneală a mărturisit că este creştin.
A fost închis, iar în ziua de douăzeci şi şase a lunii octombrie, au intrat ostaşii în temniţa în care Sfântul Dimitrie fusese aruncat şi găsindu-l stând la rugăciune, l-au împuns cu suliţele. Întâia suliţă cu care a fost lovit a fost în coasta dreaptă, în locul în care a fost împuns şi Hristos pe cruce, Sfântul Mucenic Dimitrie suferind astfel moarte martirică.
Creştinii au luat în noaptea următoare trupul Sfântului Mucenic şi l-au îngropat, iar deasupra mormântului au zidit o bisericuţă în care se săvârşeau multe minuni. În această bisericuţă a intrat prefectul Iliricului, Leontie, şi în timp ce se ruga, s-a vindecat de o boală care îl chinuia de multă vreme. Pentru acest fapt, Leontie a mulţumit lui Dumnezeu şi Sfântului Mucenic Dimitrie şi a zidit o biserică mai mare şi mai frumoasă în locul celei dintâi.
Când s-a săpat temelia pentru această construcţie, au fost găsite moaştele Sfântului Dimitrie, care izvorau mir bine mirositor, în aşa fel încât toată cetatea a fost umplută de mireasmă. De aceea, i se mai spune Sfântului Mucenic Dimitrie şi Izvorâtorul de Mir.
Edificiul paleocreştin original există şi astăzi şi face parte din site-ul Monumentelor Paleocreştine şi Bizantine din Tesalonic, aflându-se pe lista monumentelor din Patrimoniul mondial UNESCO din anul 1988.
Biserica Sfântul Dimitrie din Tesalonic adăposteşte moaştele Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, care este şi ocrotitorul oraşului. (sursă: vol. „Vieţile Sfinţilor”)
Originea numelui Dimitrie
Originea numelui Dimitrie e greceasca si aminteste de vechea zeita Demeter. Crestinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui demometer, „maica poporului” (demos = popor; meter = mama), pronuntat in neogreaca dimomitir. La noi, pe langa numele barbatesti Dumitru, Dimitrie (cu prescurtari ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima si diminutive ca Mitrus, Mitrut, Mitrel, Mitrica, Mitus, Mitel, Mitica, iar uneori Mitty, sub influenta occidentala), exista si numele femeiesc Dumitra (de unde Mita si alte forme diminutivate).
Dintre cei 331.485 de romani care isi serbeaza ziua onomastica de Sfantul Dimitrie, 287.566 sunt barbati, iar 43.919 sunt femei. Cel mai intalnit nume este cel de Dumitru, fiind purtat de peste 270.000 de romani.
Sfântul Dumitru – tradiții și superstiții
Sărbătoarea Sfântului Dumitru este asociată cu moartea naturii și cu sosirea iernii și a frigului. Această sărbătoare marchează sfârșitul toamnei și începutul sezonului rece. Conform datinei, Sfântul Dumitru are grijă să aducă gerul și să desfrunzească copacii, pregătind astfel natura pentru iarnă.
În tradiția românească, Sfântul Dumitru este considerat omologul Sfântului Gheorghe și este patronul păstorilor. El este venerat și ca garant al soroacelor și protector al animalelor. Această asociere între Sfântul Dumitru și Sfântul Gheorghe poate fi observată și în obiceiurile și tradițiile populare.
Ziua Sfântului Dumitru este o zi importantă pentru slujbe și pentru practicarea unor obiceiuri tradiționale. Se împarte mâncare și se slobod sărindarele, iar femeile duc mâncarea la biserică și o oferă celor trecuți în neființă.
Un alt obicei specific acestei sărbători este tunderea coamei cailor până la vârsta de trei ani, pentru a avea un păr frumos. Se crede că cei care păzesc cu sfințenie această sărbătoare vor fi feriți de boli și de lovituri.
Sărbătoarea Sfântului Dumitru este însoțită de diverse superstiții legate de vreme și de iarna ce va urma. Unele dintre aceste superstiții includ:
– Dacă ziua de Sfântul Dumitru este însoțită de vreme aspră, se crede că iarna va fi bună. Alții susțin că dacă ziua este frumoasă, toamna va fi lungă și frumoasă.
– Dacă în noaptea Sfântului Dumitru este lună plină și cerul este senin, se crede că iarna va fi bună. Însă, dacă cerul este acoperit de nori și plouă sau ninge, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele.
– Dacă în noaptea de Sfântul Dumitru este lună nouă, se crede că iarna va începe curând și se va termina repede. În schimb, dacă este lună plină, iarna va începe mai târziu și se va termina mai târziu.
Un obicei specific acestei sărbători este pândirea oile în noaptea de Sfântul Dumitru. Dacă prima oaie care se ridică este albă și pleacă în jos, se crede că iarna va fi grea. În schimb, dacă prima oaie care se ridică este neagră și pleacă în sus, se crede că iarna va fi ușoară.
Conform tradiției populare, de Sfântul Dumitru trebuie plătite toate datoriile, chirii și împrumuturi care au fost făcute cu șase luni în urmă. Se crede că această acțiune va asigura prosperitatea și bunăstarea în anul următor.
Un alt obicei asociat cu Sfântul Dumitru este interdicția de a folosi pieptenului în această zi. Se crede că utilizarea pieptenului va atrage necazuri și primejdii în viața persoanei care încalcă această regulă. Este o tradiție respectată mai ales în zonele rurale, unde oamenii cred cu tărie în puterea superstițiilor.
În Bucovina, există o tradiție care spune că cine seamănă usturoiul după ziua de Sfântul Dumitru va avea parte numai de pagubă în anul următor. Acest obicei este respectat cu strictețe, iar oamenii evită să semene usturoiul după această dată pentru a evita ghinionul și pierderile.
Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor, sărbătorit în 27 octombrie
O zi mai târziu, în 27 octombrie, este cinstit Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov, ocrotitorul Bucureştilor.
Sfântul s-a născut la sud de Dunăre, în Bulgaria. A trăit în secolul al XIII-lea, în timpul „imperiului” vlaho-bulgar de la Târnovo, întemeiat de fraţii Petru şi Asan. Iubind viaţa ascetică, el s-a retras într-o peşteră.
Nu se ştie cât timp a stat acolo şi nici când a murit, dar tradiţia spune că, înainte de a muri, el s-a aşezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu. Moaştele sale au fost aşezate în iunie 1774, în actuala Catedrală Patriarhală din Bucureşti.
Racla cu moaştele Cuviosului Dimitrie este scoasă, în fiecare an, în procesiune pe străzile Bucureştiului şi aşezată într-un baldachin special amenajat lângă Catedrala Patriarhală.
