La final de sezon, podgorenii din Vrancea, pe care i-am găsit săptămâna trecută în piața de la Urechești, spun că fluieră a pagubă. Toți viticultorii cu care am stat de vorbă spun că prețul kilogramului de struguri, indiferent de soi, nu a mai crescut de mai bine de 7 ani. Gospodarii care se ocupă de cultura viței de vie acuză lipsa de implicare a autorităților guvernamentale și în special a Ministerului Agriculturii. Oamenii se plâng că muncesc un an întreg și când trag linie, unii ies în pagubă, iar alții abia ajung tanda pe manda.
Lipsa forței de muncă este o altă problemă cu care se confruntă viticultorii, deoarece satele sunt îmbătrânite, tinerii sunt plecați peste hotare și nu mai au cu cine munci. Prețurile substanțele de stropit au explodat pur și simplu, iar marea majoritate a cultivatorilor le iau „pe caiet”, cu plata după recoltatul din toamnă.
Seceta din această vară spre toamnă a fost și ea un factor care a adus recolte mai mici. Fostele centre de achiziție, MAT-urile, oferă, în opinia gospodarilor, un preț în bătaie de joc. Dacă inițial au oferit pe strugurii de vin un preț de 90 de bani pe kilogram, au scăzut prețul la 0,8 lei sau chiar 0,7 lei pe kilogram.
Alți viticultori spun că ei ar fi cam ultima generație care se va mai ocupa de cultivarea viței de vie, deoarece copiii lor nu vor să mai audă de așa ceva. În opinia tinerilor, este muncă în zadar fără mari recompense financiare.
O soluție pe care unii ar vedea-o ar fi înființarea unor asociații rurale, însă cei în vârstă când aud de așa ceva se duc cu gândul la fostele CAP-uri și fug ca dracu de tămâie, de frică să nu li se ia pământurile înapoi ca pe vremea comunismului.
Așa că până la o soluție viabilă, sau o subvenție așa cum este în afară, țăranul român va munci ogorul mai mult din dragoste de pământul strămoșesc, să nu rămână pârloagă. Cât? Nu se știe!
Într-un reportaj publicat la finele lunii trecute de agenția națională de știri AGERPRES se arată că „există şanse mari ca o cramă de renume, cu premii internaţionale, să îţi vândă la sticlă, îmbuteliat, sub sloganul denumirii de origine controlată, un amestec de vinuri de provenienţă incertă, din ţări precum Spania, Portugalia, Brazilia şi mai nou, Ucraina”. Iar zvonurile despre importul strugurilor și al vinului, la prețuri mici, din țara vecină, au ajuns și pe la noi.
Cine va câștiga așadar cel mai mult din munca viticultorului vrâncean? Cel mai la vedere sunt samsarii, bișnițarii care roiesc toamna precum trântorii pe lângă căruțele, mașinile, remorcile pline cu struguri ale țăranilor. Dar este doar o verigă, care alături de altele, formează un lanț lung al slăbiciunilor.
Se va ajunge la importul muncitorilor din Asia, se mai arată în reportajul menționat – https://t.ly/XvaZQ de pe AGERPRES.
„A fost un an bun pentru viticultori din punct de vedere al cantităţii, dar vine şi reversul medaliei, pentru că munca de peste an a fost foarte costisitoare, începând de la tăiatul de primăvară şi încordatul, până la culesul din perioada aceasta. Şi preţurile sunt comparative cu cele de anul trecut şi sensibil egale cu cele de acum 10 ani, poate chiar mai mult. Iar preţul de vânzare al strugurilor a rămas aproximativ acelaşi ca acum 10-12 ani, în condiţiile în care cheltuielile au crescut. Dacă atunci plăteam 30-40 de lei un om la recoltat, acum s-a ajuns să se plătească 150-160 de lei plus o masă, plus o atenţie, plus un pachet de ţigări, plus ce mai cer unii sau alţii. Mână de lucru se găseşte foarte greu. Eu spre exemplu, sunt deficitar la capitolul ăsta, va trebui să aduc muncitori pe care să-i cazez eu în aceleaşi condiţii de plată, adică 150 de lei pe zi, un pachet de ţigări, suc, apă, bere şi două mese pe zi. Şi dacă stau să le adun, ajung la 190 de lei. Încă nu au apărut muncitorii din Asia şi în sectorul nostru, dar asta doar pentru că nu suntem persoane juridice, nu din alte motive, şi nu suntem organizaţi în asociaţie astfel încât să putem să vorbim cu o firmă de recrutare care să ne furnizeze forţă de muncă. Dar cu siguranţă se va schimba în timp şi cred că se va apela şi la forţă de muncă din străinătate”, a declarat viticultorul Florin Ponea, în reportajul realizat de Adrian Ţone.
Dar forţa de muncă scumpă, continuă autorul, nu este singurul factor care influenţează preţurile, mai sunt şi marile centre de achiziţie, care stabilesc sume derizorii la colectare, mulţumindu-se să amestece strugurele românesc al micilor producători cu musturi sau chiar vinuri importate cu preţuri derizorii. „Preţul se forma înainte în funcţie de preţul pe care îl afişau centrele de achiziţie. Adică dacă ei afişau 1 lei preţ de achiziţie, piaţa liberă se forma la 20-30 de bani peste 1 leu. Acum am văzut că unele centre de achiziţie au afişat 90 de bani pentru strugurii fără DOC, deci fără denumire de origine controlata şi fără acte, dacă sunt însoţiţi de aceste documente preţul pleacă de la 1 leu şi se duce până la 1 leu şi 20 maxim, în funcţie de concentraţia de zahăr. Piaţa liberă în momentul de faţă, care este afectată de mai mulţi factori este la 1,5 lei – 1,6 lei pe partea de strugure alb, iar cei negri la 2 lei şi 10 bani în piaţa de la Obrejiţa sau la Urecheşti. Anunţurile puse pe OLX sau alte platforme sunt pur întâmplătoare, probabil că aţi văzut şi anunţuri la 1 leu pe kilogram. Sunt doar ca să agaţe clientul. Sunt destui samsari, bişniţari care îşi încarcă dubele din pieţe, din podgorii, şi pleacă peste tot în ţară cu ei. Cam ăsta este adaosul lor la kilogram, cam cât iau eu ca şi producător. Pentru că eu nu câştig 1 leu la kilogram”, explică viticultorul.
