Ceața apasă ca o greutată de metal pe colinele satului vrâncean Voloșcani, comuna Vidra. Fantomaticele case bătrânești lăsate să se stingă ușor, ușor accentuează și mai mult ideea că populația este îmbătrânită și că mulți tineri au plecat din cuibul părintesc în căutarea unui trai mai bun. În urmă cu 18 ani, în satul Voloșcani a fost trimis un preot nou, tânăr, hotărât să schimbe colțișorul acesta de lume într-un loc mai bun.
Preotul Nicolae Nanu, căci despre el este vorba, parohul Bisericii „Sfântul Ilie‟ din Voloșcani, Vidra, reușește ca pe lângă îndatoririle bisericești, să le facă viața mai frumoasă celor aproximativ 25 de copii care au mai rămas în sat, implicându-i în tot felul de activități recreativ-educative. „Zilele trecute s-a împlinit exact un an de când a început această poveste a noastră, o poveste frumoasă, pentru că acum un an și puțin, Dumnezeu a rânduit să ne reîntâlnim cu Ioana, o tânără din satul nostru care a crescut alături de noi în biserică și pe care viața a dus-o în Marea Britanie, acolo unde s-a căsătorit cu Radu. În momentul în care ne-am reîntâlnit, după ani de zile, Ioana și-a adus aminte că noi, la biserica din Voloșcani, încercăm, după posibilități, să avem grijă și de copiii din sat, să-i implicăm în diverse activități, să-i ținem alături de noi. La o săptămână, aproape două după ce am vorbit cu ei, m-au sunat și mi-au spus că au trimis 60 de cutii în care n-am știut ce găsesc. Le-am ridicat, le-am adus aici la biserică și acolo am găsit de toate, de la rechizite, hăinuțe, până la jucării și jocuri. Toate au fost folosite în activitățile pe care le desfășurăm la biserică‟, spune pr. Nicolae Nanu.
Se întâmpla în toamna anului 2019. Însă, înaintea celor 60 de cutii trimise de cei doi tineri, părintele Nicolae Nanu era familiarizat cu activitățile extrașcolare desfășurate cu copiii din sat. „Sunt în jur de 20/25 de copii în parohie. Nu ne-am propus să rezolvăm noi toate problemele, sau nu ne amăgim cu gândul că vom rezolva noi toate problemele din sat, însă faptul că cineva se îngrijește, se ocupă și-i întreabă din când în când dacă au tot ce le trebuie, pentru copii și pentru familiile lor contează foarte mult. Suntem un sat izolat, un sat rupt oarecum de lume, un sat micuț unde nu trece nimeni aproape niciodată, și noi aici, în limitele satului nostru, suntem obligați să ne gospodărim, să facem ceva pentru a ne ușura viața‟, mai adaugă preotul.
„Dar din dar se face rai‟ – calculatoare pentru copiii din sat
Satul Voloșcani are, în prezent, mai puțin de 100 de familii, iar pr. Nanu Nicolae spune că aceasta este cea mai mică parohie din protoieria Focșani I. Avantajul unei comunități mici, cum este cea de la Voloșcani, constă în faptul că oamenii pot fi mai apropiați unii față de alții. Într-o perioadă ca aceasta, când pandemia aproape că ne-a blocat cu totul, pentru copiii din sat, mersul la biserică înseamnă mai mult decât rugăciune. „Astăzi, într-o a doua etapă a proiectului «Dar din dar se face Rai», desfășurat la parohia noastră, am reușit să mai dăruim încă șapte calculatoare complet echipate copiilor din sat, copii care, din păcate, nu au posibilități să achiziționeze un calculator și să poată accesa orele online. În prima etapă au fost opt calculatoare dăruite, acum șapte, urmează încă cinci, astfel ajungând la un total de 20 de calculatoare care, sperăm noi, să fie de mare ajutor celor care mâine ne vor fi nouă enoriași de bază ai parohiei. În această perioadă a școlii online, am ținut cont de realitatea din parohie, am văzut că foarte multe familii nu au posibilitatea să cumpere un calculator, și atunci am apelat la prieteni, cunoștințe, și am reușit, cu ajutorul unor oameni deosebiți, să facem rost de aceste calculatoare, complet echipate, așa cum am spus, doar cât să fie conectate la internet, și să fie folosite în condiții optime. Sperăm că-i doar un pas, sperăm că acești copii vor ține minte că cineva s-a gândit la ei atunci când erau copii, sperăm că acești copii, pe viitor, la rândul lor, vor contribui făcând bine și altora mai mici decât ei, și, totodată, nădăjduim că participând la aceste ore online, nu vor rupe legătura cu școala, pentru că mereu le spunem să păstreze legătura cu școala, să înțeleagă că doar învățând carte, poți și ai o șansă reală să devii cineva în viață, și, totodată, ai șansa să-ți schimbi destinul. Pentru că Dumnezeu te înzestrează, dar rămâne ca și tu să pui în valoare darul pe care ți-l dă Dumnezeu‟, consideră pr. Nicolae Nanu.
„Răul se învață foarte repede‟
Bucuroși, dar indimidați în același timp de prezența noastră, copiii și-au luat rând pe rând calculatorul în brațe, strângdu-l ca pe un lucru prețios, așteptat de mult timp. În spatele lor au stat câțiva părinți, emoționați la rândul lor, dar și fericiți că cineva s-a gândit și la copiii lor. „Este un lucru bun, ceea ce face părintele. Copiii sunt mulțumiți… de câte ori vin la biserică, tot timpul li se dă câte ceva. Este un lucru foarte frumos. Înainte, până să vină părintele, nu prea se făceau astfel de activități, dar, de când a venit părintele, s-a implicat foarte mult și copiii sunt mulțumiți. Astăzi am venit la biserică ca să li se ofere calculatoare pentru a-și face lecțiile online. Nu este prea bine cu școala asta online, una e când sunt față în față cu profesorii, cu învățătorii, așa… Nu prea avem semnal la internet, de asta ne-a și dat părintele calculator, pentru că stătea pe telefon copilul și nu prea mergea, se întrerupea, nu reușea mereu să intre la ore. Suntem mulțumiți, foarte mulțumiți de părinte că ne-a ajutat‟, a spus Vasilica Țiflea, mama unui copil care a primit de la preotul Nicolae Nanu un calculator.
„Unul dintre copiii care au primit câte un calculator, este o fetiță care de la 3-4 ani a fost lăsată la bunica, și care a stat lângă noi oarecum, a crescut în mijlocul activităților noastre și, ca răsplată, să spunem așa, anul acesta, când a făcut 17 ani, i-am organizat o petrecere surpriză cu copiii de aici, i-am făcut un tort, ca mulțumire pentru faptul că se implică, e alături de noi și că e un copil cuminte. Asta contează cel mai mult, cred eu, și asta-i învățăm: să fie cuminți, respectuoși, oamenii de nădejde ai societății pentru că răul se învață foarte repede‟, adaugă preotul.
Școala desființată, grădinița salvată de dragul prichindeilor
Odinioară un sat pe ulițele căruia se auzeau strigătele mai multor copii decât acum, Voloșcaniul a rămas în urmă cu aproximativ 5-6 ani fără școală. Acum mai e doar grădinița în care învață opt copii. „Școala din sat s-a desființat acum 5-6 ani din lipsă de copii, a rămas doar grădinița care funcționează cu opt copii pe toate grupele. Cât o mai funcționa și grădinița nu știm, suntem conștienți că sunt niște eforturi pentu a fi susținută, dar, în egală măsură, ne-am dori să fie menținută în continuare grădinița. În acest sens, acum 3-4 ani, la inițiativa noastră, am reușit să obținem ceva sponsorizări și am renovat oarecum sala de grădiniță, am schimbat cam tot ce se putea schimba. Erau niște covoare vechi, țesute, le-am schimbat cu mochetă adecvată vârstei, colorată, perdele, mobilier, jucării noi, în speranța că acești copii vor merge de drag la grădiniță și vor încerca să-și însușească niște învățături.
Cred că atunci a fost un succes acțiunea noastră și am menținut o legătură vie atât cu doamnele educatoare și învățătoare de aici, cât și cu cele de la școala Vidra, pentru că doar împreună putem face ceva. De unul singur nu s-ar putea, ar fi imposibil. Doar împreună, dacă ne ajutăm și ne sprijinim reciproc, reușim. Indiferent cât de greu ar fi, fără carte e clar că nu ai atâtea șanse să ajungi bine. Sperăm ca școala online să fie doar o etapă intermediară, o variantă de avarie ca să spunem așa‟, mai spune pr. Nicolae Nanu.
Când a ajuns prima dată în satul Voloșcani, pr. Nicolae Nanu spune că a găsit niște copii speriați de preot. „Când am venit în parohie, în 2002, am găsit niște copii speriați de părintele. Ei crescuseră cu ideea că părintele este cel care taie limbuța. Mi-am spus că trebuie făcut ceva. Am fost preotul care a reînviat tradiția serbărillor de Crăciun în această zonă. Atunci, în 2002, am făcut o serbare frumoasă cu scenetă, poezii, cântece, și, încet, încet am observat că atât părinții, cât și copiii au început să înțeleagă că părintele nu e ceva de care trebuie să se sperie, părintele e omul care le vrea binele, care dorește ca ei să ajungă bine în viață, și, încet, încet am ajuns ca astăzi să avem în jur de 10 copii care vin duminică de duminică și participă activ la slujbă‟, spune, cu ochii lucindu-i de bucurie, preotul.
„Când te implici, și simți și dragostea copiilor, ideile pur și simplu vin‟
Preotul Nicolae Nanu a încercat să-i învețe pe copiii din sat tot ce știe: i-a învățat să meargă pe role, i-a scos la plimbare cu bicicletele, i-a învățat să facă lumânărele decorative, au construit chiar și un robot, învățând astfel despre energia solară, au făcut desene pe asfalt, au confecționat mărțișoare, și au descoperit împreună tot felul de jocuri interactive. „Când te implicit, și simți și dragostea copiilor, ideile pur și simplu vin. Ajutat și de acele daruri care mi-au venit de la Radu și Ioana, am încercat să facem câteva ateliere, ca să simtă copiii că fac ceva extraordinar, deși ele în esență sunt lucruri normale pentru vârsta lor, nu fac altceva decât să se joace. Am încercat să folosim la maximum fiecare joc, fiecare jucărie pe care am primit-o. Adică nu ne-am mulțumit doar cu faptul că le-am primit și n-am spus: «Hai să le dăm repede ca să scăpăm». Le-am păstrat, le-am sortat, le-am pus pe categorii, și, din când în când apelăm la ele astfel încât copiii să simtă tot timpul că fac ceva nou‟, mai spune pr. Nicolae Nanu.
Pagina de Facebook a părintelui Nicolae Nanu, https://www.facebook.com/parohia.voloscani, este un mic colț de voie bună, o rază de soare între atâtea nori negri care ne împiedică să observăm micile bucurii ale vieții. Cei care vor să-i dea o mână de ajutor preotului, sprijinindu-l astfel în activitățile pe care le desfășoară, îi pot lăsa un mesaj pe Facebook, iar rezolvarea o veți găsi împreună.
Ieri, copiii se uitau, alături de preot, la filmul Madagascar 2. Erau veseli, iar sfinții pictați pe pereți păreau să-i privească duios. Mulțumim, părinte!
