Istoria se repetă în Munții Vrancei, unde firmele străine încearcă să se asocieze cu obștile din județ pentru a exploata pădurile vrâncene. În urmă cu câteva zile a fost finalizată procedura legală, iar magistrații vrânceni au consemnat asocierea unor firme conduse de străini cu proprietari de pădure din județ și o obște din Vrancea, în cadrul Asociației Proprietarilor de Pădure Țara Vrancei. Printre membrii asociației se află Obștea Muntele Mușa, Vetrila și Hîrboca, de la Vrâncioaia, persoane fizice care dețin suprafețe de pădure dar și trei firme, respectiv Agri Holzinvest, Terra Intermed și Seme Forest Wood. Agri Holzinvest și Terra Intermed sunt firme din Sibiu, cu acționariat german, care au cumpărat pădure în Vrancea.
Potrivit informațiilor apărute în presă, Agri Holzinvest SRL este deţinută de cetăţeanul german Liviu Schuller şi alte două societăţi nemţeşti. De altfel, Liviu Schuller este și vicepreședinte al Asociației Proprietarilor de Pădure Țara Vrancei. Firma a cumpărat, în 2014, circa 800 hectare de pădure în Vrancea de la lichidatorul judiciar al firmei omului de afaceri ieșean Victor Roman. Totodată, Liviu Schuller apare ca reprezentant și al firmei Terra Intermed, tot din Sibiu, al cărei obiect de activitate este silvicultura și activitățile forestiere. Seme Forest este o firmă din Timișoara, din domeniul exploatării forestiere, condusă de un ceh.
Mecanismul prin care firmele străine se asociază cu obștile sau proprietarii de pădure din Vrancea seamănă cu ceea ce se întâmpla la începutul secolului trecut când societățile forestiere au pus ochii pe pădurile răzeșilor vrânceni. Societăți forestiere precum Tișița, Carpați, Mișina, Năruja, Oituz sau Societatea Anonimă Română pentru Industria Forestieră au rămas în istorie pentru exploatările agresive care au lăsat munții Vrancei fără pădure. Prin arendă sau cumpărare, directă sau prin intermediari, societățile forestiere au acaparat mare parte din munții Vrancei.
Istoricul Ionuț Iliescu consemnează în lucrarea „Aspecte ale activității Societăților forestiere străine în vechea Vrance” dezastrul făcut de aceste societăți forestiere. De exemplu, societatea Tișița era deținută în 1908 de contele budapestan Armond Mikeș și instalase o cale ferată îngustă pe traseul Mărăști-Soveja-Tulnici, până la vechea graniță cu Imperiul Austro Ungar. În doar șase ani, 1908-1914, societatea făcuse tăieri în muntele Tisaru, a obștii Hăulișca, în pădurile Novesele și Fețișoara, ale obștii Păulești, unde a lăsat aproape 400 hectare de pădure neregenerată. A fost tăiată în special pădure tânără, iar materialul lemnos a fost vândut la Focșani, fără vreun control silvic.
Dar au fost și situații în care obștile au ales altă soluție pentru a exploata pădurile comunităților și au organizat licitații pentru lemnul din păduri. Un exemplu este Obștea de moșneni „Muntele Frumoasele”, condusă de Neculai Jechianu. „Obștea de moșneni, prin licitația a 520 hectare de pădure, obține suma de 28166000 lei-adică de 6 ori mai mult decât toate obștile vrâncene-sumă pe care a folosit-o pentru a construi 7 edificii publice în satul Vrâncioaia (biserică, școală, primărie, cooperativă, centru agricol, baie comunală și stație seismică), toate în doar 3 ani: 1938-1941”, arată profesorul Vasile Țibrea în lucrarea „Neculai Jechianu – Vatra Tudorei Vrâncioaia”.
