Valentina Paula Ion, din Urechești, în vârstă de 39 de ani, mamă a doi copii liceeni, pasionată de motociclism, a decis să salveze vieți și să ajute oamenii. O face voluntar, de un an de zile, alături de paramedicii SMURD din cadrul Inspectoratului pentru Situații de Urgență (ISU) Vrancea.
Am cunoscut-o chiar de Ziua Internațională a Voluntarilor, pe 5 decembrie, și m-am bucurat să descopăr, încă o dată, că nu toți oamenii caută faimă și bani! Valentina face lucrurile care-i plac și a renunțat la ideile de afaceri pe care le avea pentru a învăța cum să salveze oameni. Gândurile astea nu i-au venit peste noapte, nu s-a trezit într-o dimineață spunându-și că mai bine s-ar apuca de voluntariat și de asistență medicală! Viața și nebănuitele sale căi au făcut-o să privească diferit lucrurile, să prețuiască oamenii mai mult și să vrea să-i poată ajuta, atunci când au mai multă nevoie.
În urmă cu doi ani, un accident rutier teribil îi ucidea tatăl. În urmă cu un an, un prieten motociclist își pierdea și el viața, într-o cursă ce avea să fie ultima pentru el. Valentina și alți prieteni l-au găsit mort, la Greșu, într-o curbă care îi fusese fatală. „Viața m-a învățat să fructific fiecare moment al ei. Am fost martora unor evenimente nefericite, în care persoane dragi mie și-au pierdut viața în accidente rutiere. Atunci am realizat cât de important este să cunoști noțiunile de prim ajutor. Momentan sunt elevă în anul II la Postliceala Sanitară Hippocrate. Sunt un om calm, căruia îi place să-și organizeze viața și nu mă panichez. Experiențele trăite m-au determinat să urmez aceste cursuri la școala postliceală, cu profilul de asistență medicală. Mi-am pierdut tatăl acum doi ani, într-un accident rutier, la Buzău. A fost o coliziune de trei mașini, iar tatăl meu a fost cel care a decedat. Mi-am văzut prietenul motociclist murind în fața mea. Am văzut acea trecere dintre viață și moarte. Pe un alt prieten motociclist l-am găsit anul trecut mort pe drum… El plecase înainte, cu alți prieteni motocicliști, iar noi urma să mergem după ei și când am ajuns deja era mort. Intrase în parapeți la Greșu. Noi, câțiva prieteni, am rămas lângă el până au venit cei de la SML să-l ridice. Astea sunt momente în care trebuie să înveți ceva și să te schimbi”, spune Valentina.
Își „donează“ timpul liber pentru a salva vieți
Valentina își „donează“ timpul, curajul și pregătirea celor aflați în nevoie, alături de paramedicii din cadrul ISU Vrancea. O face câte 12 ore, de câte ori pe săptămână poate. „Fac voluntariat de un an de zile. O fac cu mare drag și sper să o fac pentru mult timp. La școală am auzit de programul „Voluntar din pasiune”, iar pentru mine a fost o oportunitate, pentru că am îmbinat practica cu teoria și mă ajută să dezvolt cunoștințele acumulate. Am venit aici, am parcurs numărul de ore necesar ca și voluntar, mi s-a prezentat unitatea, mașinile, ce fac pompierii, apoi, după un anumit număr de ore, am participat la un curs de o lună de zile care s-a ținut la Constanța, pentru formator de paramedic. Am absolvit cursul cu bine și am ocazia să particip la turele de serviciu pe ambulanță. Tura este de 12 ore, vin de câte ori am eu timp și pot să fiu alături de paramedici. Mergem la cazuri, vedem ce s-a întâmplat, măsurăm tensiunea, saturația, temperatura, acordăm primul ajutor, dacă vorbim de o plagă dezinfectăm, punem compresă, în funcție de vasul de sânge lezat, iar dacă pacientul este în stare gravă îl transportăm la spital. Dacă este inconștient și nu respiră începem manevrele de resuscitare”, îmi spune.
Un echipaj SMURD are, cu tot cu voluntar, patru membri când pleacă la o intervenție. „Prima intervenție la care am participat a fost o durere abdominală, ceva simplu. Majoritatea intervențiilor au fost ușoare, nu am prins intervenții la cazuri foarte grave. Când sună alarma și trebuie să mă alătur echipajului, pentru a pleca la un caz, mă gândesc la faptul că un om are nevoie de ajutor, de noi, și mă rog să fie bine. Frică nu-mi este, pentru că din moment ce-mi doresc să ajut, nu trebuie să mă tem. Suntem oameni și ajutăm oameni! Mi-aș dori să lucrez ca pompier, dar doar pe SMURD. Activitățile de zi cu zi mă mențin, îmi place să învăț lucruri noi și să ajut, nu sunt genul care stă în casă. Îmi doresc să fac voluntariat multă vreme. Este frumos să poți să ajuți și să ai posibilitatea să ajuți. Dacă nu iubești oamenii, nu poți să faci voluntariat! În momentul în care văd pe cineva interesat să facă lucrul ăsta, îl îndrum, îi spun despre experiențele mele și încerc să-l conving să vină să vadă. Nu mă obosește ceea ce fac, mai degrabă mă încarcă. Când faci un lucru care-ți place și ai o satisfacție, niciodată nu este obositor, chiar dacă poate muncești mai mult în condiții grele”, mi-a mai spus Valentina.
„A fost un vis al meu să am motocicletă“
De aproximativ patru ani, Valentina se plimbă cu motocicleta, îngrijorându-și familia, dar trăindu-și una dintre cele mai mari pasiuni. Chiar dacă tatăl său și-ar fi dorit ca ea să renunțe la motocicletă, spune că nu o poate face. Chiar dacă și-a văzut prieteni murind pe asfalt, nu s-a gândit niciodată să renunțe.
„Familia este învățată să-mi ducă grija dinainte de voluntariat, din cauza motociclismului. Și acolo sunt supusă riscului. Ca pompier, în momentul în care pleci într-o intervenție, nu știi dacă te mai întorci. De patru ani merg cu motocicleta. A fost un vis al meu să am motocicletă. Soțul meu este foarte înțelegător, mă sprijină și mă ajută în ceea ce fac. După terminarea școlii, îmi doresc să practic, să fiu asistentă medicală, tot la urgențe. Îmi place foarte mult, ești primul, trebuie să ajuți și asta te întărește, te motivează! La ISU Vrancea am găsit niște oameni deosebiți, niște oameni care te primesc cu brațele deschise, te învață, apreciază ceea ce faci. De la fiecare în parte avem ceva de învățat, începând de la cel mai mic, la cel mai mare. Bineînțeles dacă vrei să înveți, să acumulezi. Mi-aș fi dorit să fac lucrurile astea mult mai devreme. Mi-a plăcut întotdeauna medicina, doar că viața a fost în așa fel încât să nu pot face lucrurile astea mai devreme. Cât au fost copiii mici am fost coafeză, aveam ceva micuț acasă și puteam să petrec timpul și cu copiii, apoi am lucrat ca gestionară la o stație Peco. Evenimentele și trăirile pe care le-am avut în ultimii ani m-au făcut să pornesc pe acest drum. M-au marcat pierderile suferite, pentru că a fost vorba despre tatăl meu, despre cel mai bun prieten motociclist. Nici după aceste întâmplări nu m-am gândit să renunț la motocicletă și nu o să renunț niciodată. Când mergi cu motocicleta te simți alt om”, mi-a mărturisit Valentina.
„A murit carbonizat în ochii noștri“
Un echipaj SMURD poate interveni într-o tură de muncă la aproximativ 5-6 cazuri: „Când plec acasă mă simt mult mai bine, pentru că știu că am făcut un bine cuiva. Nu mă simt obosită. Încerc să nu bag cazurile în viața mea privată. Din păcate, am văzut și multe situații dramatice; am văzut un motociclist care a fost decapitat și cu brațul amputat, altădată eram plecată cu motocicleta undeva prin Tulcea și am prins un accident dintre două mașini care se ciocniseră, iar șoferul uneia era prins în mașina care luase foc. Noi nu puteam să-l scoatem. Țipa după ajutor, dar noi nu puteam face nimic. A murit carbonizat în ochii noștri. Nu-mi place să povestesc acasă despre cazurile pe care le văd, nu mă duc acasă să spun, pentru că nu mi se pare normal pentru ei să asculte și să se încarce cu emoțiile mele. Încerc doar să le împărtășesc din concluziile mele, să le spun ce e bine și ce nu e bine să facă, dar ce trăiesc aici nu povestesc acasă sau la prieteni. Nu vreau să mă laud cu ceea ce fac. Este o muncă frumoasă, trebuie să iubești oamenii, să-ți dorești să-i ajuți. Motivația vine din faptul că știu ce înseamnă să pierzi o persoană dragă. Acum zece ani nu mă vedeam în postura asta, aveam alte gânduri, de afaceri, dar timpul le-a schimbat. Îmi doresc foarte mult ca și copiii mei să se îndrepte spre drumul ăsta, aș vrea ca fetița mea să urmeze medicina. Copiii mei sunt la liceu, fetița în clasa a IX-a, iar băiatul în clasa a XI-a“.
Programul “Salvator din Pasiune” continuă și în 2019
În prezent patru voluntari activează în cadrul SMURD al ISU Vrancea. Programul de voluntariat “Salvator din Pasiune”, lansat la nivel național în anul 2016, va continua și-n 2019. „Şi în viitor (anul 2019) Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă “Anghel Saligny” al judeţului Vrancea continuă programul de voluntariat “Salvator din Pasiune”, lansat la nivel național în anul 2016. Interesul crescut, pe care cetățenii l-au manifestat încă de la lansare, a condus la reanalizarea posibilităţilor instituţionale şi identificarea soluţiilor care să permită înscrierea tuturor celor care doresc să se alăture echipajelor de intervenţie în misiunile specifice fără ca accesul acestora să fie condiţionat de numărul locurilor disponibile. Programul de voluntariat „Salvator din pasiune” urmărește valorificarea și susținerea activităților de voluntariat, ca expresie a implicării, solidarității şi responsabilității civice şi valorii profesionale a acestora, materializat în sprijinul acordat comunităților pe timpul situațiilor de urgenţă, dar şi pentru prevenirea lor. Dorinţa de a face bine a fost primul impuls pentru toţi cei care, în urma absolvirii cursurilor, au devenit “salvatori din pasiune”. În această calitate, oameni cu vârste, pregătiri şi preocupări cât mai diferite îşi dedică timpul şi energia pentru salvarea vieţilor aflate în pericol. Promovarea activităţii de voluntariat se desfăşoară în mod permanent pe site-ul Inspectoratului, “www.isujvn.ro”, pe pagina de facebook, “ISU Vrancea” şi în cadrul altor activităţi specifice”, ne-a spus plutonier Cristina Pîrvu, purtător de cuvânt al ISU Vrancea.
