La finele anului 2014 se deschidea prima școală de balet din Focșani. Scria atunci despre acest eveniment, cu extraordinarul ei talent, Laura Breană: „Poți învăța în patru feluri, spunea un mare istoric: pentru școală, pentru viață, pentru tine și pentru orișicine. În mod cert însă, tot ce înveți, fie că este mai în glumă, fie mai în serios, te va ajuta într-un moment sau altul al vieții. Cum trupul, mișcările, gestica sunt, practic, ca o carte de vizită pentru oricine, e lesne de înțeles, măcar din acest punct de vedere, cât de importantă este pentru devenirea oricărui om, înnobilarea tuturor acestora cu grație, armonie și, de ce nu, și cu… măsură. Și cum altfel s-ar putea deprinde asta mai bine, decât prin dans? Și mai exact, prin balet! Prima școală de balet din Focșani, „Retro Dance Studio”, și-a deschis ieri, oficial, porțile, printr-un delicat și emoționant spectacol demonstrativ oferit de cele câteva zeci de micuțe balerine care au început, cu câtva timp mai înainte, să trudească pentru a arăta părinților lor și tuturor celor prezenți la eveniment că prin mișcare, prin dans, frumosul capătă formă. Că arta, așa cum spune Ramona Sandrina Ilie, managerul școlii, este „un roi de emoții care ne ajută să ne luăm zborul!”. Că arta „nu este o stare de fapt! Este o stare de suflet!”, pe care o pot deprinde toți copiii care vin sau vor dori să vină la școala de balet!”.
Despre Ramona Sandrina, cititorii noștri au mai avut ocazia să afle atunci când, în calitate de scriitoare, și-a prezentat, în anul 2010, volumul de poezie de dragoste „Farul de la capătul tuturor lumilor mele”, în cadrul Săptămânii Bibliotecii Adjudene. În 2011, la cea de-a doua ediție a „Săptămânii copilăriei adjudene”, Ramona Sandrina a participat cu o expunere sub denumirea de „Hanul Poveștilor”. În același an, scriitoarea a participat la inaugurarea primului centru de internet public din Adjud. Și tot în 2011, cu ocazia Zilei Internaționale a Copilului, când Biblioteca Municipală din Adjud a organizat o serie de activități, Ramona Sandrina a istorisit copiilor adunați în jurul ei câteva povești scrise de ea cu mult drag pentru cei mici și mari, în același timp făcând parte din juriul concursului de literatură creștină „Copilul în familie”.
Jurnalist, publicist, așa cum se descrie pe pagina ei de facebook, Ramona Sandrina s-a căsătorit cu un cetățean egiptean și au împreună două fetițe, una de 7, alta de 10 ani. La începutul acestui an a primit o veste îngrozitoare: soțul ei are cancer, iar tratamentul este costisitor. Într-un articol emoționant pe webcultura.ro – „Am nevoie de 5000 de oameni, pentru o viață! Sau 500!”, ea cere sprijinul semenilor. Dar dezamăgirea ei a fost poate la fel de cruntă ca și vestea privind diagnosticul soțului. În câteva postări publice pe Facebook, din urmă cu câteva zile, fostul manager al primei școli de balet focșănene scrie:
„Acum știu sigur. Dumnezeu ne-a părăsit. Dumnezeu a plecat de pe Pământ. Am rămas singuri. Noi, necredincioșii și Întunericul. S-au stins luminile. Ce beznă Doamne…”
„Vă mulțumesc pentru tot. Unora dintre voi, mai mult decât altora. Am avut nevoie de 5000 de oameni. Sau 500. Am peste 700 în listă. Sau am avut. Din 5000 au ajutat vreo 200. Dintre care Kati și Deea au ajutat înmiit. Cancerul nu e o boală care așteaptă. Pisicile și cățeii au fost mai importanți decat viața unui om și a unui tată. Sunt revoltată???? SUNT!!! Sunt! Pentru că speram din partea unora mai mult. Măcar umanitatea unei distribuiri. Am ajutat sute de copii să aibă șansa unei vieți. Zeci de tineri. Nici măcar unul nu a simțit să întoarcă!!!! Am ajutat oameni prin penița mea să aibă funcții, să lanseze cărți, să devină artiști!!! Nici unul nu a simțit să scrie O VORBÄ‚ pe pagina lor!!! Am colegi din media care au socotit că ascensiunea lor politică e mai importantă, iar alții nici nu au spus „suntem lângă tine”!!!! Culmea! Au fost lângă mine fostul soț si fosta soacră (mama)!!!!! Și ne sunt!!! Nu am cerut nimănui niciodată nimic pentru mine! NIMIC!!!! Mi-am permis o dată în viață însă să sper… Să sper în niște nenorociți de 5000$ care dacă nu s-au strâns la timp au transformat un om într-o rană vie! Care se vindecă într-un loc și se rupe în altul! Acesta e cancerul! Dumnezeu să ne ajute dacă mai e în oameni! Sau în fapte! Că Dumnezeu nu ajută prin vorbe ci prin oameni! Oameni care nu mai sunt! (…)”
„Ca să lămuresc tristețea și revolta deoarece unii au înțeles ce este mai rău, revin cu niște explicații. Amare. Am aflat în ianuarie că Nassif are cancer. Cancer gastric. Are și o tumoră mică, iar din cauza refluxului gastric, cancerul s-a tras și la esofag. Tot tratamentul a costat 27.000$!!! Am vândut un apartament care aici nu avea un cost foarte mare, mașină, ne-am împrumutat la bancă. Și așa, mai era nevoie de 5000$! Salariul lui merge pe bancă. Eu am 5 contracte ca să pot acoperi rata clinicii, chiria, ceea ce ține de viața zilnică și școală. Precizez că în Egipt școala se plătește. Nassif ar fi trebuit să se interneze în mod normal în februarie. Din cauza faptului că banii nu s-au strâns în timp, clinica ne-a amânat. Nu se adunaseră nici în martie. Ne-a amânat din nou și în aprilie, dar medicul a acceptat să ne ia fără banii adunați, urmând să îi plătim în rate (cu dobândă aferentă evident). Din cauza amânărilor repetate, boala a evoluat, iar acum, deși plăgile interioare și o parte din esofag au fost cauterizate cu succes, a făcut o operație la ochiul stâng, mai are nevoie la dreptul, trebuie să facă la gât din cauza unor ganglioni dezvoltați. Ce se repară pe o parte, se „defectează” pe alta, deoarece nu a fost făcut totul în timp, iar banii nu am cum să îi scot din piatră seacă. De abia mai am timp să respir din muncă. Sunt și eu om. Nu am apelat niciodată la nimeni. Nici acum nu aș fi apelat. Soțul meu nici nu a fost de acord. Dar nu am cum să accept și să mă uit la el cu mâinile încrucișate, să aștept să moară fără ca măcar să fi încercat. Avem două fetițe. Ne iubim. E lumina mea. Am sperat.
Am spus 5000 de oameni a 1$! Sau 500 a 10$! Nu bag mâna în buzunarul nimănui, dar eu am fost mamă singură, nimeni nu m-a ajutat cu bani și deși am plătit chirie și tot ce ține de educația și binele fetei mele, mereu am avut să donez oamenilor. Nu am mers o dată la pizza. Nu am luat un Pepsi. Am renunțat la ceva infim pentru mine, dar vital pentru alții!!! Nu cred că cineva ar fi stat în 1$ sau în 10$. Am văzut chiar cum în 5 zile s-au strâns 10.000$ pentru 7 pisici, iar pentru soțul meu în luni nu s-au strâns decât 2000$ și ăia, deoarece o prietenă, Kati a ajutat și a stimulat oamenii din preajma ei. Fără ea, nici aceștia nu s-ar fi strâns. Toată lumea vorbește de respect, de iubire, de compasiune, de rugăciune! Da, toate sunt necesare, dar nu suficiente pentru a salva o viață! Nu e o obligație, evident, dar trebuie să ne gândim mereu la oamenii de lângă noi și să fim acolo când au nevoie. Ce a durut cel mai tare a fost că am strâns în trecut și sume de 200.000 euro pentru cazuri umanitare, am salvat sute de vieți, am ajutat oameni în cariera profesională, prieteni (de care acum m-am lămurit), iar când eu am avut nevoie, oamenii nici măcar nu au distribuit cazul! Nu au socotit să scrie măcar un gând! Se fac că nu mă cunosc, că nu știu, că nu au citit! Nu vreau să spun mai multe. Poate și așa am spus prea multe din ce am strâns în mine.
E vorba înainte de toate de un OM, un TATÄ‚, un SOÈš! Are 49 de ani… Era vorba de mine. De omul despre care toți spun că îl respectă, că îl iubesc, că aș fi un om deosebit, minunat, bun, etc… Sunt? Din reacția faptică, eu am tras concluzia că nu reprezint absolut nimic din toate acestea. Am tras concluzia că sunt cu adevărat aproape omul nimănui…bun doar când e nevoie, iar când e să fie ajutat, i se întoarce întotdeauna spatele. Le mulțumesc oricum tuturor și o să mă rog să nu le dea Dumnezeu nici jumătate! Nici lor, nici nimănui, deoarece nimeni nu merită să treacă prin așa ceva!”
„Banca Transilvania, Adjud, Vrancea – Georgeta Ilie
CONT LEI: RO83BTRLRONCRT0364927101
CONT EURO: RO33BTRLEURCRT0364927101
Se pot trimite și Western Union pe numele soțului meu, direct în Egipt. Cine dorește, poate să lase un mesaj în privat. Scriu, deoarece am fost întrebată dacă se poate. Se poate și Western și Money Gram. Acestea sunt încă valabile. Georgeta Ilie e mama fostului soț. Pentru mine ea e mama și noi suntem familie. Ei ne-au fost alături din prima clipă. A deschis conturile să mă poată ajuta! Le-am expus deoarece au fost cerute… Mulțumesc celor care simt să ajute! Unii au depus chiar de mai multe ori. Dumnezeu să vă răsplătească înmiit!”
Laura Breană a distribuit pe pagina ei de facebook postarea Ramonei Sandrina și scrie: „Cancer. Ești sigur că tu, omule, care crezi acum că ești sănătos, nu vei avea nevoie de o mână de ajutor? Între A fi și A Nu fi, ce alegi, omule care poți să ajuți? DONEAZÄ‚! POÈšI SALVA O VIAȚĂ! Ramona, sper că încă mai există umanitate! SOLIDARITATE!”
