Cercetătorii americani și britanici au creat din întâmplare o enzimă capabilă să distrugă plasticul, fapt ce ar putea contribui la rezolvarea problemei mondiale care este asociată acestui tip de poluare, potrivit unui studiu publicat luni, citat de AFP. Peste 8 milioane de tone de produse plastice ajung în oceanele planetei noastre în fiecare an, determinând îngrijorări tot mai mari legate de toxicitatea acestui material derivat din petrol și de impactul său asupra sănătății generațiilor viitoare și asupra mediului înconjurător.
În pofida eforturilor făcute în ceea ce privește reciclarea, cele mai multe dintre aceste produse plastice pot să reziste în natură timp de sute de ani. Oamenii de știință caută de multă vreme o metodă mai bună de eliminare a plasticului din mediul înconjurător. Cercetătorii de la universitatea britanică din Portsmouth și cei de la Laboratorul național pentru energii regenerabile din cadrul Ministerului Energiei din Statele Unite și-au concentrat eforturile asupra unei bacterii descoperite în Japonia în urmă cu câțiva ani: Ideonella sakaiensis. Aceste bacterii se hrănesc doar cu un tip de plastic, politereftalat de etilen (PET), care intră în compoziția unui număr foarte mare de sticle din plastic.
Cercetătorii japonezi cred că această bacterie a evoluat destul de recent într-un centru de reciclare, întrucât masele plastice au fost inventate abia în anii 1940. Obiectivul echipei americano-britanice era acela de a înțelege funcționarea unei enzime, denumită PETază, descoperindu-i structura. „Însă ei au mers puțin și mai departe, creând dintr-un accident o enzimă care este încă și mai eficientă pentru dezagregarea plasticelor PET”, potrivit concluziilor acestui studiu, publicat luni în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) din Statele Unite.
Cercetătorii de la Universitatea South Florida și de la Universitatea Campinas din Brazilia au participat și ei la o serie de experimente care au condus la o mutație, din întâmplare, a unei enzime care este mult mai eficientă decât PETaza naturală. Oamenii de știință încearcă de acum înainte să îmbunătățească performanțele acesteia în speranța că vor putea să o folosească într-o bună zi într-un proces industrial de dezagregare a maselor plastice. „Norocul joacă adeseori un rol important în cercetarea științifică fundamentală, iar descoperirea noastră nu a făcut excepție de la această regulă”, a declarat John McGeehan, profesor la Facultatea de științe biologice din cadrul Universității Portsmouth. „Deși progresele sunt modeste, această descoperire neașteptată sugerează că există încă loc pentru a îmbunătăți și mai mult aceste enzime, pentru a ne apropia și mai mult de o soluție de reciclare a cantității tot mai mari de deșeuri din plastic”, a continuat același profesor.
