Siropul de liliac, o licoare parfumată, ne demonstrează, încă o dată, că natura nu încetează să ne uimească atunci când vine vorba despre oferirea constantă a unor ingrediente care pot să ne încânte papilele gustative. Carmen Ghimiş, o tânără mămică din Târgu Jiu, fascinată de fotografie şi bucătărie, chiar dacă domeniul în care lucrează şi studiile pe care le are nu au legătură cu aceste pasiuni, demonstrează, prin multă muncă şi pricepere, că „poţi explora orice cultură prin felurile ei de mâncare şi, totodată, poţi să le adaptezi specificului românesc”.
Printre multele reţete deosebite pe care le-a pus în practică se numără şi siropul de liliac, demonstrând, astfel, cât de bogata este oferta diverselor plante din flora spontană.
Ea spune că are în plan să pregătească oţeturi şi siropuri din tot ce va găsi comestibil în grădină şi pe dealuri. „Am ales reţeta cu siropul de liliac pentru că îmi place să gătesc preponderent cu ceea ce e în sezon şi să urmez ritmurile anotimpurilor şi natura. Plus că, după ce am descoperit cartea Monei Petre – ‘Ierburi uitate’, am început să folosesc diverse plante din flora spontană. Din fructele de păducel am făcut ketchup şi acum siropul din florile de liliac. Cea mai bună metodă este cea în care pregăteşti siropul şi îl laşi să se răcească până devine călduţ, iar apoi pui florile, pe care le laşi la macerat în frigider în jur de 24 ore sau cât timp doreşti, în funcţie de intensitatea aromei. Varianta în care fierbi florile în sirop îl face amar, plus că nu rămâne mirosul de liliac, simţindu-se doar o aromă de buruieni. Florile se ofilesc foarte rapid. Atunci proaspete se pot pune şi în salate, dar se pot amesteca în diverse aluaturi pentru prăjituri, biscuiţi, dulceaţă, chiar şi îngheţată. Ni se pare ciudat când gătim şi combinăm fructele cu carne sau folosim diverse flori comestibile, dar acestea, acum un secol, erau destul de normale. De curând, am început să explorez florile comestibile şi prima din acest sezon este liliacul”, povesteşte, pentru AGERPRES, Carmen, în vârstă de 38 de ani, de profesie economist.
Atracţia pentru gătit o are din copilărie, după cum ne mărturiseşte ea, iar cu timpul a dorit să exploreze tot mai mult acest domeniu. „Atracţia pentru gătit o am de mică, mă relaxează şi totodată mă încântă. Totul a început prin a aduce bunicii pătrunjelul din grădină pentru ciorbe şi apoi, treptat, am dorit să fac şi eu. Ţin minte că în clasele primare mă uitam la o emisiune culinară pe TVE, pur şi simplu mă fascina, chiar dacă nu înţelegeam spaniola, şi pe TVR 2 la Jamie Oliver. Cu timpul, am înţeles că mâncarea şi prepararea ei înseamnă mult mai mult decât ceva simplu, care ne satisface nevoile de bază. Poţi explora orice cultură prin felurile ei de mâncare şi, totodată, poţi să le adaptezi specificului românesc. Globalizarea a ajutat prin uşurinţa cu care poţi comanda orice produs de care ai nevoie pentru a realiza un anumit preparat”, adaugă tânăra.
Carmen mai precizează că îi place să înlocuiască ingredientele obişnuite din reţetele tradiţionale, dând astfel o notă distinctă preparatelor ei. „De exemplu, la sarmale în loc de orez pun quinoa, la unele tocăniţe aproape de final adaug lapte de cocos, iar curry am pus şi în cârnaţi. Pasta miso dă un gust deosebit ciorbei de vită, iar sosul de soia merge nemaipomenit de bine cu ouăle ochiuri”, dezvăluie ea.
În afară de faptul că este pasionată de reţete, Carmen cochetează şi cu fotografia, precizând că această activitate „îi ţine creierul activ, atât pe partea creativă, cât şi pe cea tehnică”. Ea spune că, pe nişa food photography, cei care au impresionat-o au fost ruşii, iar ca stil este atrasă de dark mood photography. „Pasiunea pentru fotografie a început prin 2016 (…). Îmi plăcea foarte mult ce văd pe la alţii şi aveam nevoie de fotograf, aşa că am început să fac eu. În 2017, am participat la un workshop al Gabrielei Iancu, privind compoziţia fotografică, apoi online, cursuri introductive de smartphone photography, editare şi am început, tot pe Instagram, să urmăresc diverşi fotografi care arătau şi cum lucrează ei, ce echipament foloseau. Pe nişa food photography, cei care m-au impresionat au fost ruşii şi ca stil mă atrage dark mood photography. În timp am văzut că tot mă uit pe YouTube la cum se fotografiază, cum se editează şi că nu e doar un hobby trecător şi acum 2 ani am hotărât să-mi iau aparat foto. E provocator să te apuci de ceva nou când eşti deja adult şi ai un serviciu în alt domeniu, pentru că trebuie să jonglezi cu timpul între responsabilităţile de zi cu zi şi dorinţa de a studia cât mai mult pentru fotografie”, recunoaşte Carmen Ghimiş.
Autor: Oana Popescu
