Dinastia Orlenilor – familia care l-a adus pe regele Carol I la Focșani și a încoronat-o pe regina Maria

Pornim de la remarcabilul avocat Gheorghe Orleanu, deși familia coboară mult în trecutul fanariot al Èšărilor Românești.  Acesta s-a născut în 1823 și s-a dovedit un focșănean de mare ispravă când, fie ca primar, fie ca deputat s-a luptat pentru orașul său. Datorită lui, linia de cale ferată, care a unit Focșaniul de Iași și București, a fost construită pe unde o știm și noi acum. Inițial, autoritățile, exasperate de opoziția   localnicilor la expropriere, au încercat să schimbe traseul acesteia pe la Suraia, dar Orleanu nu a acceptat, s -a luptat cu birocrația, cu proprietarii de pământ din vestul Focșaniului, cu armenii din zona actualului bulevard al Gării și a obținut ceea ce doreau majoritatea focșănenilor: linia ferată și stația CFR, inaugurate în 1881, în prezența lui Carol I, construite unde sunt și în prezent și nu la mare distanță de oraș, cum se planificase. Faptele bătrânului Orleanu nu s-au oprit aici. Deoarece la stația CFR Focșani se ajungea greu din oraș, pe un drum îngust și neamenajat, care șerpuia pe lângă proprietățile armenilor până la cimitirul acestei comunități, din actuala stradă Dionyssos,  a chemat reprezentanții lor la Primăria locală, a discutat cu ei și  i-a convins că este și în interesul lor să accepte exproprierile necesare care au determinat realizarea actualului  Bulevard al Gării care s-a mai numit în trecut Lascăr Catargiu sau Karl Marx, prima arteră modernă a orașului și locul deosebit, primul pietruit și plantat pe margini cu  castani,  prin care vizitatorii, coborâți în vechea gară, dispărută azi, pășeau în urbea noastră.
    Fiul său, Mihail G. Orleanu (FOTO – sursa wikipedia), nu s-a dovedit cu nimic mai prejos, cu deosebirea că acesta s-a mutat la Galați și din acest motiv s-a luptat mai puțin pentru orașul în care s-a născut. A fost însă un mare om politic, deputat între 1896 și 1926. A militat pentru revizuirea Constituției prin introducerea votului universal și exproprierea pentru utilitate națională, deși era unul din marii proprietari rurali. Într-un celebru discurs, la Iași, în 1917, s-a bucurat de înfăptuirea marii sale dorințe: exproprierea latifundiilor și împroprietărirea sătenilor. Între 1909-1910 a fost Ministru al Industriei și Comerțului, iar între 1922-1926 președintele Adunării Deputaților. În calitate de Președinte al Camerei Deputaților a prezentat coroana Reginei Maria, în momentul încoronării, la Alba Iulia, în ziua de 15 octombrie 1922 conform Wikipedia, enciclopedia liberă.
    Iată cum s-a petrecut ultima mare realizare: pe 24 august 1922, prim ministrul a anunțat că încoronarea urmează să aibă loc pe 15 octombrie. După pregătiri intense, a sosit și marea zi de toamnă. La ora 9.00, într-o ploioasă zi de duminică, familia regală a ajuns la Alba Iulia în gara special amenajată pentru ei. Aici au fost întâmpinați de prim ministrul Ionel Brătianu și primarul orașului. Regele Ferdinand și Regina Maria, împreună cu prințul moștenitor Carol și soția sa Elena, au fost transportați în două calești până la catedrala unde erau așteptați de mii de oameni. Serbările au început cu un Te Deum oficiat în noua catedrală, în prezența regelui, reginei, membrilor guvernului și mai multor invitați de marcă. Serviciul religios a fost oficiat de mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului. Mitropolitul primat, Miron Cristea, a citit rugăciunea pentru sănătatea regelui și a reginei, după care a sfințit coroanele și mantiile regale. Conform programului, în acel moment se desfășurau slujbe în toate bisericile din România. Mantia regelui era făcută în străinătate iar a reginei în țară. Pentru regina Maria a fost comandată o coroană specială la o casă de bijuterii celebră, din Paris, iar aurul a fost donat de un proprietar de mină din munții Apuseni, mai exact 1,8 kg. Pe pandantivele laterale ale coroanei sunt inscripționare simboluri, în partea dreaptă simbolul heraldic al României iar în partea stângă simbolul heraldic al casei Mariei din Borough
    După terminare, oficialitățile au ieșit, iar regele și regina au urcat pe podiumul din față, pentru a fi văzuți de toți cei prezenți la eveniment. În fața bisericii era instalat un baldachin intrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb, iar în lateral s-au așezat tribune pentru asistență. În fața baldachinului se afla armata în uniformă de gală. Regele și regina purtau mantiile din catifea brodate cu fir de aur, tivite cu blană de hermină. Președintele Adunării Deputaților, Mihail Orleanu, a prezentat coroana Reginei Maria. Coroana regelui era cea din 1881, confecționată din oțelul tunurilor turcești capturate la Plevna, la care s-au adăugat trei pietre prețioase, semnificând Basarabia, Bucovina și Transilvania. Regele și-a pus singur coroana pe cap, apoi tot el a așezat-o pe cea a reginei, după cum este consemnat pe www.istorie-pe-scurt.ro/incoronarea-de-la-alba-iulia
    La venirea comuniștilor la putere, Orlenii s -au opus cât au putut abuzurilor noului regim și au adresat  zeci de petiții și contestații la autorități împotriva reformelor agrare care îi lăsau săraci lipiți pământului. Soarta lor, ca și a tuturor boierilor din România, era, însă, deja pecetluită și prin legislația crudă a timpului au fost deposedați de toată averea, fiind trimiși, pentru a supraviețui, în câmpul muncii, aspect pe care aceștia l-au suportat cu demnitate.
    În vremuri mai recente, dorința Orlenilor pentru fapte mărețe s-a mai diminuat. Au preferat, îndreptățit, să-și recupereze averea furată de comuniști și au reușit destul de bine acest lucru, dar ceea ce nu au reușit a fost să aducă un plus de valoare renumelui ORLEANU. Orlenii de azi pare că au uitat cu totul de iluștrii înaintași pentru care nu exista doar setea de înavuțire, ci mai ales exista dorința ca numele familiei să reprezinte ceva în comunitate sau în România, lucru pe care l-au reușit de nenumărate ori. D -zeu să- i odihnească în pace.  

                                    Florin Marian Dîrdală
                                    Arhivele Naționale Vrancea