Săptămâna trecută, Guvernul Cioloș a adoptat o Ordonanță de Urgență care modifică legea sănătății, pe cât de neașteptat, pe atât de neoportun, și fără o dezbatere publică într-un domeniu foarte sensibil al societății românești.. Premierul Cioloș ignoră voit faptul că OUG-urile au un scop precis, Guvernul nefiind o instituție legislativă și având atribuții limitate în acest domeniu. În mod sigur, managementul spitalelor nu reprezintă o situație de urgență în acest moment, așadar graba Guvernului în a adopta acest OUG este cel puțin suspectă.
În fapt, speculând cvasi-nemulțumirea populației legată de sistemul medical, și plecând de la principii frumoase, cu prevederi logice, benefice (cum ar fi transparența, reforma, publicarea proiectelor de management ale candidaților, eliminarea cumetriilor, incompatibilități), ordonanța introduce și o serie de aspecte nocive. Pentru că nu poți reforma REAL managementul spitalicesc, dacă nu transformi, din temelii, un sistem de sănătate de origine comunistă, reașezându-l pe baze corecte: diagnostice mai exacte, pacienți mai bine tratați, timpi de așteptare mai mici, etc. Scopul: acapararea managementului spitalicesc și subjugarea lui, după încercări similare făcute și cu SMURD-ul și cu piața asigurărilor de sănătate, în favoarea unor companii care sunt de mult în așteptare. Acesta este de fapt obiectivul actualei ordonanțe, acestea sunt prioritățile și preocupările actualului Ministru al Sănătații și al Guvernului Cioloș în domeniul medical!
Astfel, conform noii ordonanțe: managerul unui spital clinic (universitar) nu trebuie să fie cadru universitar sau medic primar ca până în prezent, șefii de secții vor fi selectați prin concursuri (dar nu se știe exact în ce vor consta aceste concursuri), este interzisă desfășurarea activității didactice sau de cercetare științifică finanțată de furnizori ai spitalului (fapt în detrimetrul studenților, mai ales că activitatea de cercetare este subfinanțată de statul român), programul managerului se va desfășura între orele 8.00-16.00, iar orice activitate medicală, didactică sau de cercetare științifică poate fi exercitată doar în afara acestui interval (fapt în detrimentul studenților și a progresului medicinei din România și absurd în condițiile în care un bun manager de spital muncește cu mult peste cele 8 ore/zi solicitate de Guvern de luni pana vineri).
Aș vrea ca Ministrul Sănătății să ne explice cum se va desfășura activitatea în absența cadrelor didactice în spitalele universitare unde șefii de Secții Clinice și de Laboratoare Clinice trebuie să fie cadre didactice de predare (profesor/conferențiar) pentru asigurarea procesului educațional și a procesului de îngrijire medicală a pacienților. În toată Europa, șefii Spitalelor Universitare, a Secțiilor și Laboratoarelor Clinice sunt cadre didactice și reprezintă vârfurile medicinei, iar nerespectarea acestor reguli ar perturba grav atât procesul didactic universitar și postuniversitar medical, cât și activitatea de îngrijire a pacienților, mai ales că în clinicile universitare sunt internate cele mai complexe cazuri.
De ce ați trecut sub tăcere aceste aspecte? Nu considerați că pregătirea viitorilor medici, în beneficiul pacienților, este importantă? Probabil că nu… Premierul Cioloș și Ministrul Sănătății au ales să câștige capital electoral și să prezinte presei faptul că noutatea acestei modificări legislative este depolitizarea managementului spitalelor (managerii de spital vor fi incompatibili cu funcțiile de conducere din cadrul partidelor politice) și eliminarea nepotismului. În această privință, dacă Ministerul a sesizat că există manageri de spital vinovați de nepotisme, de ce nu i-a demis până acum? Sau e mai ușor să dăm o lege decât să verificăm? Cât despre faptul că managerii de spital nu pot ocupa funcții de conducere în cadrul partidelor politice, cred că unei persoane competente și unui manager bun, nu ii se anulează abilitățile în funcție de apartenența sau implicarea politică.
În afară de aceste ‘mari’ schimbări sub titlul de ‘reformă’ aduse de Ministrul Sănătății, problemele sistemului sanitar și medical din România nu s-au remediat în acest an de guvernare tehnocrată, ba chiar s-au adâncit: au murit copii din cauza faptului că Ministerul nu a asigurat dozele de vaccin necesare campaniilor de vaccinare, tratamentul fără interferon al pacienților bolnavi de hepatita C s-a oprit, și totul s-a poticnit la nivelul anului 2015.
Îmi exprim încă o dată îngrijorarea față de această Ordonanță de Urgență a Guvernului, un act legislativ cel puțin suspect în raport cu interesele sistemului medical. Am încredere că românii vor sancționa prin vot acest comportament neglijent al Guvernului Cioloș.
Deputat Florin Cristian Tătaru
