GALERIE FOTO: Un vrâncean a ajuns la Spitalul Județean cu pieptul MÂNCAT DE CANCER, la trei ani de la apariția unui „coș“

Ion Lițoiu, de 60 de ani, din Spulber, a ajuns vinerea trecută la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a Spitalului Județean Focșani, cu o gaură cât palma în piept! Efectiv, omului i se vedea osul sternului dezgolit de carne, iar duhoarea rănii groaznice a umplut tot UPU! Cu toate că nu este asigurat medical, bărbatului i s-au acordat îngrijirile necesare și a fost internat pentru tratament și alte investigații de specialitate în secția Chirurgie a Spitalului Județean. „Mi-a fost frică să vin la doctor. Oamenii din sat mi-au zis că-i cancer și că dacă mă operez mor. Acum regret că nu am venit din timp la doctor… Aici toți au fost foarte buni cu mine și mi-au spus că fac tot ce pot să mă salveze… dar nu știu dacă mai am vreo șansă… Eu sper”, a mărturisit omul, cu lacrimi în ochi, de pe patul de spital… Din păcate, acesta va avea mare nevoie de ajutor. Nu doar că va trebui să-și plătească spitalizarea, ci după externare va necesita îngrijiri la domiciliu ceea ce acolo, în Spulber, este foarte greu de obținut. Așa că, dacă doriți să ajutați acest om sărman să treacă peste crunta încercare, îi puteți face donații personal. Îl puteți găsi la Spitalul Județean, la secția Chirurgie, singur și chinuit de dureri, într-unul din saloane. Iar povestea lui poate fi un semnal de alarmă pentru toți aceia care se neglijează din punct de vedere al sănătății, nu se asigură și care în loc să meargă la doctor, dau crezare unor mentalități de ev mediu!

    Dacă n-ar fi fost doi vecini care să-l ia efectiv pe sus și să-l aducă din casa lui din Spulber la Spitalul Județean din Focșani, Ion Lițoiu ar fi agonizat și în ziua de azi, sfâșiat de dureri. Chinul lui durează de trei ani și, practic, s-a condamnat singur la  suferință, dând crezare vorbelor și punând în practică sfaturile unor… săteni. „Au fost unii care mi-au spus că să nu cumva să vin la doctor să mă opereze, că am cancer și dacă-l operează, mor. Și mi-a fost frică. Am stat așa, m-am curățat singur cu tinctură de iod, cu apă oxigenată, m-am dat cu tot felul de prafuri cicatrizante dar… a ajuns cum vedeți”, a spus nea Ion. Acum regretă, însă regretele s-ar putea să fie târzii… 
Regretă că a dat crezare unora sau altora, însă e conștient că nici nu mai poate întoarce timpul înapoi, ca să facă ceea ce trebuia chiar din momentul în care a văzut acel ceva ce semăna cu un coș. „Așa am crezut, că e un coș negru aici, pe mijlocul pieptului. Era cam cât juma de bob de grâu. Am vrut să-l storc, la două săptămâni a spart… Cred că a fost o aluniță. Ca să-mi treacă, țineam pe el tinctură de iod. Nu mi-am dat seama că se face tot mai mare că eram obișnuit cu rana… Am tot sperat că se închide, dar degeaba”, a povestit bietul om.
    Și pe măsură ce cancerul îi rodea pieptul, făcând rana din ce în ce mai gravă și mai adâncă, și durerile au crescut tot mai mult în intensitate. Atât de mult încât acum o lună, Ion Lițoiu a căzut la pat. „Aveam dureri foarte puternice, de peste un an mă doare rău tot trupul. Am tot luat calmante, durerea se mai ameliora, apoi iar începea. Iar de o lună încoace nu m-am mai putut mișca. Venea un vecin care mă spăla, dar nu aveam mâncare… eram slăbit, nu mai puteam merge… Eram terminat. Până când a venit băiatul nașului meu de cununie, m-a luat pe sus obligatoriu și m-a adus la spital”, a mai spus Ion Lițoiu, recunoscând că ajunsese într-o situație de-a dreptul dramatică, iar duhoarea rănii sale ajunsese să facă imposibilă intrarea cuiva în casa în care zăcea.

Toată lumea îi știa suferința, însă nimeni nu a făcut nimic

    A fost nevoie să vină al doișpelea ceas pentru ca cineva să ia totuși hotărârea să-l aducă pe Ion Lițoiu la medic! În comunitatea în care trăiește, de trei ani încoace, mulți au știut ce se întâmplă cu bărbatul, mulți au văzut chinul lui și rana tot mai adâncă, tot mai mare, mulți au văzut cum până și osul sternului, rămas dezgolit de carne, începe să fie mâncat, însă unul nu s-a găsit să miște un deget! Să-l trimită la medic, să sesizeze asistența socială, să cheme la el acasă pe cineva competent care să-l ajute! S-au mulțumit să-l căineze și să-l sfătuiască să nu care cumva să vină la spital să-l opereze, că-i pericol de moarte! Nici măcar fiicele sale, cărora bărbatul spune că le-a trimis poza cu pieptul lui tot o rană și pe care tot el le scuză. 
„Acum doi ani am stat la fata cea mare, dar după o vreme a trebuit să plec, că nu mai putea suporta nimeni mirosul meu. Nu m-a dus la doctor, că n-a putut nici ea. Avea datorii pe la bănci, i-a murit și bărbatul și din cauza asta nu a mai putut nici să îmi mai plătească asigurarea medicală. Din septembrie anul trecut a stopat-o, că n-a mai avut nici ea bani. Acum aveam de gând să mă duc la fata cea mică, la Măicănești. Vroiam să stau la ea, s-o mai ajut la treabă… Dar nu am mai putut, că am căzut la pat… Și acum sunt în spital. Are și ea necazurile ei, stă și cu socrii, are grijă și de ei, nu are prea mult spațiu…”, a spus Ion Lițoiu.

Pentru că are pământ nu primește ajutor social

    De abia acum, când a ajuns în sfârșit în grija medicilor, Ion Lițoiu realizează cât de mult a greșit că nu s-a adresat lor mai devreme. Spune că tot ce-și dorește pe lumea asta e să aibă sănătate și îndrăznește să spere că acesta nu este sfârșitul. Că este doar o cumpănă, o încercare cruntă la care îl supune viața, din care cine știe… poate că va ieși învingător. „Eu nu am fost niciodată bolnav. N-am avut altceva toată viața mea decât vreo răceală, vreo gripă… Am trăit de când mă știu acolo, în Spulber, am făcut zece clase la Școala din Paltin. Am lucrat toată viața cu ziua, am învățat pe cont propriu tâmplărie, dar nu m-a angajat niciodată nimeni cu carte de muncă. Acum nu am nici ajutor social, mi-au zis de la primărie că nu îmi pot da pentru că am pământ. Dar degeaba îl am, că de vreo trei ani nici nu-l mai pot munci”, a spus bărbatul.
    Ion Lițoiu spune că a trăit toată viața lui după tipicul tuturor oamenilor din Spulber, doar că nu a avut norocul să aibă lângă el o femeie cu care să împartă bucuriile și necazurile. Zice că a divorțat în urmă cu 30 de ani, iar cele două fete au ales să rămână lângă el. S-a bucurat mult și s-a străduit să le ofere atât cât a putut el de mult pentru ca acestea să facă și școală și să ducă o viață decentă. Apoi, fetele s-au măritat și au plecat fiecare pe la casele lor. I-au dăruit cinci nepoți. Dar greutățile, zice bietul bărbat, nu le-au ocolit nici pe ele. De aceea, fata cea mare nu i-a mai putut plăti acestuia, din septembrie 2015 încoace, asigurarea medicală…

Viitor incert

    În situația în care este acum, odată externat, Ion Lițoiu va avea nevoie, fără discuție, de o persoană care să îl ajute și, de asemenea, va avea nevoie de îngrijiri la domiciliu. Pentru moment, se simte în siguranță acolo, la spital, și le este recunoscător medicilor și asistentelor care se ocupă de el. „Au fost toți foarte drăguți cu mine, mi-au pus și sânge, și perfuzii, mi-au făcut analize… Îmi pare rău că nu am venit mai demult, că poate nu ajungeam în situația asta… Nu știu ce o să fie, nu mi-au zis, că se așteaptă rezultatul la analize și la tomograf, dar mi-au spus că ei fac tot ce pot pentru mine. Și chiar fac, pentru că uitați-vă, când am ajuns aici nu mă puteam ține pe picioare și acum pot să mă ridic. Citesc, fac rebus…”, a spus Ion Lițoiu. Nu știe cum va fi când se va întoarce în singurătatea de acasă. Zice că, oricum, nu se poate duce altundeva. „Fata cea mică are și ea socrii în grijă, ce să mă mai duc și eu… Ar avea o cameră, dar nu are sobă în ea și nici lemne. Așa, de bine de rău, la mine acasă am de toate. E familia asta care mi-a zis că o să mă mai ajute, care m-a adus la spital… O să vedem”, a mai spus Ion Lițoiu.
    Încă nu se știe cât va avea de plată bărbatul pentru zilele de spitalizare, iar el spune că nici nu ar avea de unde plăti. Singura lui sursă de venit era munca zilieră, iar de când nu mai poate munci, nici bani nu are de unde să mai scoată. Medicii de la Spitalul Județean spun că bărbatul va mai putea rămâne o perioadă acolo, dar după aceea, el trebuie luat în evidența unui medic de familie ca să poată beneficia de restul îngrijirilor medicale de specialitate care se impun. „Pacientul a ajuns la noi într-o stare gravă. A venit cu o rană prin care se vede osul sternului, coastele. Era mâncat totul, mirosea îngrozitor. L-am echilibrat, i-au fost recoltate probe pentru stabilirea rezultatului preliminar. A fost văzut și de doctorul chirurg plastician, care a prelevat probe pentru examenul histopatologic, a curățat rana și a pansat bolnavul. Așteptăm tomografia și în funcție de rezultate, îl trimitem la secția Oncologie sau la domiciliu. Chiar dacă nu este asigurat, va putea sta până la stabilirea diagnosticului și va putea beneficia de toate îngrijirile medicale pe care noi putem să le acordăm”, a declarat Lumința Băluță, doctor-chirurg la Spitalul Județean Focșani.
    Totuși, o întrebare rămâne: oare câți oameni, la fel ca Ion Lițoiu, se mai chinuie, fără asigurări de sănătate și fără vreun venit, prin satele Vrancei?