Mariana Partenie și soțul său, Gabi, spun că nu mai știu unde să mai meargă și pe la ce uși să bată ca să li se atribuie o locuință socială în oricare altă parte decât în blocul G2. Pur și simplu, spune femeia, cei șapte copii ai lor sunt veșnic bolnavi, iar mezina lor, Alexia, s-a îmbolnăvit în primăvară atât de grav încât a fost încadrată în grad de handicap. Copila are doar un an și opt luni și nu are voie să răcească și să facă febră, fiindcă intră în convulsii. „Nenorocirea este că nu am cum să-mi feresc copiii de boli, vă dați seama, și ăștialați care merg la școală dacă vin acasă răciți, e și normal că se molipsesc unul de la altul în spațiul ăsta așa mic! Stăm nouă persoane în opt metri pătrați, mai rău ca la pușcărie. Copiii nu au loc să-și facă lecțiile, nu pot mânca altundeva decât în pat, nu este loc să ne ținem hainele… Poate să vină oricine să vadă, să se convingă ce viață avem noi aici!”, a spus Mariana.
Cămăruța lor de la etajul I al controversatului bloc G2 este curată, cu toate lucrurile puse în ordine pentru că femeii îi place curățenia și se străduiește să o mențină, conștientă că și de asta depinde sănătate copiilor săi. „Dar ce folos că e curat la noi, dacă cum deschid ușa e infecție… Că așa mi s-a îmbolnăvit și asta mică, a luat un microb din infecția asta din bloc… În primăvară a făcut diaree, am fost internate amândouă la spital aici, în Focșani. Era în perfuzii, când deodată am văzut că i se încleștează gurița. M-au trimis cu ea la Iași de urgență, cu salvarea, la Spitalul «Sfânta Maria». Fata a făcut convulsii, a fost în comă și i-a afectat creierul. Am stat la Iași de pe 14 până pe 25 aprilie. Domnul viceprimar Marius Iorga m-a ajutat mult atunci, primăria știe situația noastră… Și de atunci tot îmi păzesc fata, de câte ori răcește trebuie să o păzesc să nu facă febră, că intră iar în convulsii, dar nu am cum să o feresc pentru că stăm înghesuiți și dacă un copil face viroză, iau toți! Toți sunt cu viroză acum!”, a spus Mariana.
Șapte copii necăjiți și chinuiți
Deja ne-am obișnuit ca în fața unei astfel de situații, mulți să judece și să arunce cu vorbe. Deja ne-am obișnuit să auzim, în astfel de cazuri, că „de ce au făcut atâția copii” sau că „toți sunt la fel, în blocul ăla ei fac mizeria” sau „să se ducă la muncă nu să taie frunze la câini”. Deja ne-am obișnuit să asistăm, când e vorba despre persoanele de etnie care locuiesc în G2, să fie toate puse în aceeași oală deși, printre ei, sunt și oameni care n-au avut încotro, care muncesc totuși și care nu au avut altă alternativă decât să locuiască lângă semeni de-ai lor fără educație, infractori, scandalagii, ba chiar și „drogați”, după cum spune Mariana.
Femeia s-a străduit cât a putut ca cei șapte copii ai ei să fie feriți de toate acestea. S-a ocupat de educația lor, i-a înscris la școală și chiar dacă a fost un an în care doi dintre ei au rămas repetenți „pentru că n-am fost lângă ei, ci cu fata prin spitale”, a avut și o mare satisfacție: Ionuț, de 14 ani, acum elev în clasa a VII-a, a reușit să încheie anul anterior cu premiul I! „Doi din copii, Mirel și Romeo, care este într-a V-a acuma, se duc la Centrul ăla de zi al Protecției Copilului. Este foarte bine, pentru că acolo sunt ajutați, își fac temele, le dă o masă caldă. Aici nu au unde să scrie, n-au cum să învețe, pentru că e foarte mare aglomerație! Îl mai am pe Denis, de 9 ani, care este în clasa I, pe Adi de 6 ani, care este în clasa 0, mai este Ricardo, care are 5 ani, Crina de 2 ani și asta mică, cu handicap, Alexia, de 1 an”, spune Mariana.
„Nu mai vreau să rămână copiii mei în blocul ăsta!”
Mariana spune că, în fiecare zi, primește șapte porții de hrană de la Cantina de Ajutor Social, că mai au ca venit cele șapte alocații ale copiilor, plus o sumă pentru îngrijirea copilei cu handicap și că soțul ei mai merge uneori la muncă cu ziua. „Amândoi am lucrat până acum doi ani la Salubritate, dar după aceea eu am născut și el a fost dat în șomaj. Avem datorii mari la chirie, dar am fost la primărie și mi-au făcut eșalonare, plătesc în fiecare lună. Bărbatul meu a mai avut amenzi, n-am putut să le plătim și a fost pus de instanță să facă 500 de ore de muncă în folosul comunității. Până acum a făcut cred vreo 300 de ore, până la finele anului le termină… Am făcut dosar să ne dea o altă locuință socială, s-a făcut comisia, s-a discutat despre cazul fiecăruia și… nouă nu ne-a dat! Mi s-a zis să stau liniștită că săptămâna viitoare ne dă un apartament… După aia, mi-au zis că o să ne mai dea câteva camere tot în G2! Dar eu nu mai pot să rămân cu copiii în blocul ăla! Fetița mea e foarte bolnavă! Și cum să fac? Să pun copiii să stea singuri în alte camere? Mie mi-e frică să-i las singuri, că aici sunt numai înjurături, scandaluri, beții… Poate să intre oricine peste ei noaptea! Eu nu vreau camere în blocul ăsta, vreau o locuință în altă parte, chiar și o garsonieră normală în alt bloc, nu asta de numai opt metri, în care respirăm nouă oameni!”, a spus Mariana.
„N-au arătat interes în a-și plăti datoriile și au refuzat două oferte”
Viceprimarul Marius Iorga a spus că știe despre situația familiei Partenie, doar că cei doi soți, deși au fost atenționați din vreme să-și plătească datoriile foarte mari pe care le au, nu au achitat anul acesta decât 115 lei: 100 de lei el, în dreptul datoriei lui de 12.800 lei, și 15 lei ea, în dreptul datoriei de 2.434 lei. Cu toate acestea, cunoscând foarte bine situația grea a celor șapte copii, primăria le-a oferit celor doi două alternative pentru a pleca din blocul G2, însă aceștia le-au refuzat.
„Le-am spus de foarte mult timp să-și achite datoria, dacă nu toată, măcar să achite lunar câte 50 de lei, așa încât să se poată vedea bunăvoința lor. Nu au ascultat, iar când dosarul a intrat în comisie nu s-a aprobat tocmai din acest motiv. Mai mult, doamna Mirabela Partenie are de făcut 32 de ore de muncă în folosul comunității, din care anul acesta nu a efectuat niciuna, iar soțul ei, Gabi Partenie, are 627 de ore de muncă în folosul comunității, din care nu a făcut decât 200. Practic, luna trecută a făcut 3 zile și luna aceata 2 zile. În aceste condiții, comisia nu a putut fi de acord pentru repartizarea unei locuințe. Cu toate acestea, le-am propus să se mute într-o cameră din fostele cămine, de pe strada Revoluției, ca o soluție de moment, pentru că o cameră de acolo are 21 de metri pătrați totuși. Până la primăvară să vină să achite lunar din datorii, și apoi mai vedem. Nu au fost de acord. Ieri, cu chiu cu vai, am hotărât să le dăm trei camere la parterul blocului Onasis, unde este curent, canalizare, apă. Dar nici acolo nu vor, că trebuie să-și monteze sobă și să-și cumpere lemne. În aceste condiții, ce putem face?”, a spus viceprimarul Marius Iorga, precizând că familiile care au primit repartiții s-au preocupat și și-au achitat datoriile. „Dar eu vreau să ajutăm și această familie care are, într-adevăr, probleme. Însă dacă soții Partenie nu arată că sunt și ei de bună credință, este foarte greu”, a mai spus viceprimarul Iorga.
„În Sud wc-ul este pe hol, iar la Onasis trebuie să cumpărăm lemne”
Ieri, Mariana Mirabela Partenie era din nou în spital cu fetița ei bolnăvioară. Ea și-a justificat refuzurile de a se muta în locuințele ce i-au fost propuse prin faptul că „în Sud, acolo baia e pe hol, și infecția este la fel. Iar la Onasis cum să ne mutăm, că nu este căldură! Trebuie să punem sobă, să luăm lemne, ori nu avem bani”, a explicat Mariana.
Acum, noi nu știm cum și dacă se va rezolva problema locativă a acestei familii. Cert este însă că la mijloc sunt șapte copii din care unul cu handicap, ce dorm care în pat, care pe jos, pe păturile puse direct pe gresie. Copii care nu au unde să își facă lecțiile, nici mediul în care să poată învăța și nici unde sta omenește la masă…
