Iubitorii de pictură sunt invitați la o expoziție deosebită organizată la Galeriile de Artă Focșani de Laura Elena Dumitru și Åžtefan Dumitru, doi artiști importanți ai filialei Vrancea a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Vernisajul expoziției de artă plastică „Expresie” a avut loc vineri după amiază. Curatorul expoziției este prof. dr. Liviu Nedelcu, managerul Centrului Cultural Vrancea. Prezentarea lucrărilor a fost marcată de un scurt recital la pian al fiului soților Dumitru, pianistul Eduard Johan Groza.
Lucrările de artă au fost prezentate de Luiza Barcan, critic de artă din București. Acesta a arătat că lucrările celor doi artiști pot fi privite ca punți de trecere între lumi, între cea vizibilă și cea nevăzută, între universul exterior, perceput cu sensibilitatea proprie pictorului și cel interior, acolo unde se plăsmuiesc imaginile metafore ale sinelui. Luiza Barcan a subliniat evoluția calitativă a celor doi artiști, comparativ cu expoziția de anul trecut, organizată tot la Galeriile de Artă dar și într-o oarecare măsură dorința de a explora și alte sugestii ale imaginarului care sunt vizibile la ambii protagoniști.
„Poetica alcătuirilor figurativ simbolice ale Laurei pornește încă de la nivelul titlurilor pe care le dă lucrărilor și îi învăluie subtil compozițiile gândite ca adevărate picto-poeme. Universul vizibil, exteriorul, natura înconjurătoare nu-și trimit aproape deloc semnalele în această serie de lucrări ce se concentrează aproape exclusiv pe lumea interioară a artistei, o lume din care ies la lumină imagini-personificări ale unor idei sau trăiri ascunse în straturile suprapuse ale subconștientului”, a spus criticul Luiza Barcan.
Despre lucrările lui Ștefan Dumitru, criticul a subliniat că se remarcă o rigurozitate a construcției plastice. „Ștefan Dumitru își are propriul rol, bine delimitat, în acest nou spectacol vizual, prin lucrări mai cerebrale ca tip de abordare, dar nici acestea lipsite de tentația introspecției…Compozițiile lui Ștefan Dumitru, realizate tot în tehnicile uleiului și acrylicului, se plasează pe o graniță foarte volatilă între figurativ și non-figurativ și se remarcă prin rigurozitatea construcției plastice. Imaginile-simbol sunt prezente mai degrabă ca pretexte, ca nuclee în jurul cărora se coagulează un adevărat palimpsest de motive resemnificate. Chipuri și obiecte selectate din universul vizibil trec printr-un proces de dizolvare și recompunere a formelor, precum și printr-o plasare a lor neașteptată în compoziție, astfel încât privitorul devine martorul unei reale transfigurări”, a precizat criticul Luiza Barcan.
