Zambilele sunt nelipsite din grădinile caselor, dar le găsim primăvara și în piețe, în florării, atât ca flori tăiate, cât și ca flori de ghiveci ce pot fi păstrate în interiorul unei camere, parfumând aerul cu un miros specific, reconfortant.
Zambila (Hyacinthus orientalis) este o plantă perenă din familia Liliaceae și din ordinul Asparagales. Este originară din Orientul Mijlociu, răspândită în toată lumea. Zambilele au fost aduse, ca și lalelele dealtfel, din Asia Mică, inițial în Olanda de unde s-au răspândit în toată Europa; de aici le vine și denumirea de bulbi olandezi.
Adusă în Europa de vest în secolul al XVI-lea, zambila a fost cultivată pentru prima dată în Austria în anii 1500. În timpul secolelor XVII-XVIII, asemenea lalelei, zambila se găsea numai în colecțiile de plante ale oamenilor înstăriți, care de obicei le colecționau ca pe niște trofee de mare preț. Apreciate pentru parfumul intens și persistent al florilor, bulbii erau foarte scumpi. În prezent, zambilele se cultivă în principal în Olanda și Marea Britanie.
Bulbul are un diamentru între 3-7 cm. Planta poate atinge 40 cm în înălțime. Frunzele sunt alungite, cu o lungime de 25-30 cm, de culoare verde. Înflorește primăvara, iar florile sale, în formă de clopot, pot avea cele mai diverse culori: purpuriu, violet, alb, roz, piersic, albastru, roșu, galben și portocaliu, grupate câte 5 — 10.
În 1989, o listă cuprindea 183 de soiuri cu flori simple și 60 cu flori duble. Dintre acestea, doar 56 soiuri cu flori simple și 4 cu flori duble sunt, însă, în mod obișnuit comercializate. Există diferite soiuri și varietăți de zambile, printre care albul — Carnegie, Anna Marie — de culoare roz-somon, Splendid Cornelia — roz și Deft Blue — de culoare albastru deschis, potrivit site-ului gradinamea.ro. Pentru a încetini înflorirea acestora, trebuie ținute în locuri unde razele soarelui nu cad direct pe plantă. Zambilele se dezvoltă bine atât în zone umbrite, cât și la soare.
Florile sunt comestibile, se pot consuma crude sau fierte. Bulbii sunt toxici în stare proaspătă, ei conțin acid oxalic și poate provoca iritații ale pielii. Ei pot fi folosiți după ce s-au uscat. Parfumatele flori sunt de un real ajutor în aromaterapie. Au puterea de a ajuta la eliberarea tensiunilor musculare la nivelul feței, gâtului și a umerilor. Efectul calmant este transmis de la nivelul pielii.
Uleiul extras din florile zambilei intensifică activitatea emisferei drepte a creierului, astfel sporind creativitatea. Dacă vom pune în apă câteva flori de zambilă și vom inspira mirosul timp de 5-10 minute ne vom simți mai bine și mai înviorați, potrivit site-ului bioenergoterapia.ro. Este un sedativ natural și înlătură depresia.
Extractele de frunze ale acestei plante poate fi amestecat cu făină de orez și curcumă pentru a trata probleme ale pielii, cum ar fi eczemele. Tulpina acestei plante poate fi utilizată pentru tratarea holerei. În Filipine, combinația de suc de lămâie și suc de zambile este folosită pentru a trata abcese. Soluția se aplică local pentru a vindeca inflamația, potrivit site-ului stylecraze.com.
Rădăcinile zambilelor sălbatice, uscate și sub formă de pudră, sunt un balsamic cu efect calmant, având și proprietăți astringente, care nu au fost pe deplin investigate. Decoctul de suc de rădăcină s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune remedii pentru leucoree, potrivit site-ului botanical.com. Numeroase produse de îngrijire a pielii conțin substanțe extrase din zambile.
ÎNAINTE DE A PUNE ÎN APLICARE SFATURILE NOASTRE, CONSULTAÅ¢I MEDICUL
