Vineri, 25 martie au avut loc cercurile pedagogice. Școala Suraia a ales să-și desfășoare cercul de limba română sub forma unei șezători literare. Gazda activității a fost doamna profesoară Eugenia Babici, costumată într-o frumoasă gospodină de la țară, care i-a introdus în atmosfera satului românesc de acum sute de ani, cine mai știe, prin intermediul Timpului-rege, atoate-stăpânitor, care a avut alături regina sa, Voia Bună.
Timpul s-a derulat invers de data asta și a chemat în casa gazdei noastre specii literare de factură populară, reprezentate de elevii îmbrăcați în costume tradiționale. Astfel și-au făcut apariția, rând pe rând, Basmul, Proverbul, Strigătura, Snoava, Legenda, Epopeea, Cimilitura, Doina de Dragoste, de Cătănie, de Jale, dar și Cântecul de Voie Bună și Poezia Obiceiurilor și Riturilor de Trecere. Devenite ele însele personaje în această poveste, speciile amintite și-au depănat istorisirile vesele și triste, și-au făcut farse, și-au cântat dorurile cu vocile sau cu instrumentele muzicale, au jucat hore și sârbe, dar au și tors sau au împletit lână și mlajă, aducând în sala de clasă, împodobită cu scoarțe și cergi, atmosfera specifică satului românesc arhaic.
Între timp, ca o bună gazdă, profesoara a făcut gogoși, a dat sfaturi înțelepte „fiicei” sale de măritat care pleacă să cumpere petrol pentru lampă dar ajunge la șezătoare, a spus povești și a cântat alături de elevi. S-a cântat de la „A zis mama că mi-o da”, la „Cine iubește și lasă”, „I-ați mireasă, ziua bună” la „Andri Popa” sau „Când a fost să moară Ștefan”. S-a spus povestea Mioriței, povești despre Păcală și Tândală, povești despre fete și flăcăi, toate încheiate cu o învățătură sub formă de proverb sau zicătoare care esențializează lecția de viață însușită. Băieții au venit în pețit sau au întrebat fetele de cerceii, mărgele și inelele date cadou („Aseară ți-am luat cercei”), iar fetele s-au lăudat cu zestrea ce-o vor primi la măritiș („A zis mama că mi-o da”), dar și băieți și fete și-au spus poveștile de dor și dragoste.
Talentul actoricesc, dar și de interpreți muzicali, de povestitori al elevilor a emoționat, a atins sufletele obosite de atâta alergătură spre nici noi nu știm ce și ne-a făcut să ne tragem răsuflarea în acest moment de odihnă spirituală, de pace, de reflecție. Talentul regizoral al profesoarei, care a fost și scenograf, coregraf și actor, a făcut ca atmosfera creată să fie autentică, să se simtă durerea, jalea, dorul, dragostea de viață a poporului român.
Cu siguranță elevii au înțeles practic ce înseamnă fiecare specie literară reprezentată de ei în șezătoare și le va fi mult mai ușor când le vor relua la orele de limba română, dar au descoperit și cum s-a trăit sute de ani în satul strămoșesc. Mesajul transmis implicit elevilor de profesoara Eugenia Babici a fost că lada de zestre a noastră ca neam (ladă de zestre prezentă, de asemenea, în sala de clasă) cuprinde toate aceste tradiții, obiceiuri, iar ele ne spun cine am fost, cine suntem și cine vom fi, dacă vom ști să le păstăm. „Sper ca activitatea de astăzi (vineri-n.r.) să fi deschis interesul copiilor pentru nepretuița valoare românească pe care o reprezintă literatura populară. M-am bucurat să lucrez cu acești copii atât de talentați. M-a bucurat deschiderea lor și dorința de a intra în contact cu această zestre spirituală a poporului nostru”, a declarat profesoara Eugenia Babici.
Camelia Sandu
