Accesul la formare profesională este, potrivit Codului Muncii, unul dintre drepturile salariaților, iar angajatorii au obligația să-i includă pe aceștia în astfel de programe, pe propria cheltuială, astfel: cel puțin o dată la doi ani, dacă au minim 21 de salariați, sau cel puțin o dată la trei ani, dacă au mai puțin de 21 de salariați. Formarea profesională are, printre obiective: adaptarea salariatului la cerințele postului, obținerea unei calificări, actualizarea cunoștințelor și deprinderilor specifice postului, reconversia profesională datorată restructurărilor socio-economice, dobândirea unor cunoștințe avansate, moderne, promovarea riscului șomajului, promovarea în muncă și dezvoltarea carierei profesionale.
Legislația în vigoare prevede că angajatorii pot trimite salariații la cursuri de perfecționare și din proprie inițiativă, nu doar din obligația stabilită de lege. Iar în cazul în care angajatorul nu-și respectă obligația de a asigura salariaților participarea la programe de formare profesională, aceștia pot cere concediu pentru formare profesională. Codul Muncii prevede că durata acestui concediu poate fi de până la zece zile lucrătoare sau de până la 80 de ore. Perioada trebuie stabilită de comun acord cu angajatorul, care trebuie să acorde respectivilor salariați, pe durata concediului, și o indemnizație care „nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă”, spune Codul Muncii.
Această indemnizație reprezintă media zilnică a drepturilor salariale din ultimele luni anterioare celei în care se efectuează concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. Perioada în care un salariat se află în concediu de formare profesională este considerată vechime în muncă.
Modalități de formare profesională
Formarea profesională a adulților se poate realiza prin participarea la cursuri organizate de către angajator sau de către furnizorii de servicii de formare profesională din țară sau din străinătate, sau prin stagii de adaptare profesională la cerințele postului și ale locului de muncă. De asemenea, formarea profesională se mai poate realiza și prin stagii de practică și specializare în țară și în străinătate, ucenicie organizată la locul de muncă, formare individualizată, precum și prin alte forme de pregătire convenite între un angajator și salariat.
Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională inițiate și plătite de angajator, nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă, pentru o perioadă stabilită prin act adițional. „Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă”, reglementează Codul Muncii. Salariatul care nu respectă aceste reguli determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.
În aceeași situație se află și salariații care au fost concediați în perioada stabilită prin actul adițional, pentru motive disciplinare, sau al căror contract individual de muncă a încetat ca urmare a arestării preventive pentru o perioadă mai mare de 60 de zile, a condamnării printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o infracțiune în legătură cu munca lor, precum și în cazul în care instanța penală a pronunțat interdicția de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.
Durata concediului pentru formare profesională nu poate fi dedusă din durata concediului de odihnă anual și este asimilată unei perioade de muncă efectivă în ceea ce privește drepturile cuvenite salariatului, altele decât salariul.
Concediul de studii sau formare profesională la inițiativa salariatului
Concediul de studii se acordă în baza prevederilor din Codul Muncii și în condițiile stabilite prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Salariații au însă dreptul să beneficieze, la cerere, de concedii pentru formare profesională, care se pot acorda cu sau fără plată.
„Concediile fără plată pentru formare profesională se acordă la solicitarea salariatului, pe perioada formării profesionale pe care salariatul o urmează din inițiativa sa. Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai dacă absența salariatului ar prejudicia grav desfășurarea activității. Cererea de concediu fără plată pentru formare profesională trebuie să fie înaintată angajatorului cu cel puțin o lună înainte de efectuarea acestuia și trebuie să precizeze data de începere a stagiului de formare profesională, domeniul și durata acestuia, precum și denumirea instituției de formare profesională. Efectuarea concediului fără plată pentru formare profesională se poate realiza și fracționat în cursul unui an calendaristic, pentru susținerea examenelor de absolvire a unor forme de învățământ sau pentru susținerea examenelor de promovare în anul următor în cadrul instituțiilor de învățământ superior, cu respectarea condițiilor stabilite de lege”, reglementează Codul Muncii.
