Dunărea inferioară are singurii sturioni sălbatici din Uniunea Europeană care trăiesc şi se reproduc în mod natural, iar aceştia, cu ajutorul cercetătorilor europeni, ar putea contribui şi la repopularea apelor din Turcia care se varsă în Marea Neagră.
Interzişi pentru pescarii din Delta Dunării, dar căutaţi şi braconaţi şi în momentul de faţă, interesanţi în continuare pentru cercetătorii din România şi străinătate, speciile de sturion care se mai găsesc în Dunărea inferioară şi în Marea Neagră, morun, cegă, păstrugă şi nisetru, constituie un tezaur de genofond sălbatic unic care poate constitui baza pentru dezvoltarea în România a numeroase crescătorii de sturioni care ar ajunge să fie pentru ţara noastră ceea ce sunt cele de somon pentru Norvegia.
În lume, la ora actuală, există 26 de specii de sturioni, şase dintre acestea, şipul, viza, cega, morunul, păstruga şi nisetrul, regăsindu-se şi în Dunăre până la începutul secolului trecut, potrivit Institutului Naţional de Cercetare şi Dezvoltare Delta Dunării (INCDDD). Sturionii au fost iniţial specii de apă dulce sau de estuar, dar, pe parcurs, în căutarea hranei, s-au adaptat vieţii marine, unde petrec cel mai mult timp, migraţia lor în perioada de reproducere pe râuri sau fluvii reprezentând pentru cercetători dovada acestui fapt.
De-a lungul timpului, sturionii au reuşit să capteze atât interesul oamenilor de ştiinţă, cât şi pe cel al comercianţilor şi autorităţilor, însă dacă oamenii au evoluat, iar mediul a fost schimbat şi poluat, speciile de sturioni au avut de suferit. În aceste condiţii, organizaţiile neguvernamentale, cercetătorii şi autorităţile încearcă acum să protejeze cele mai valoroase specii de peşti din lume.
Potrivit INCDDD, dovezi scrise timpurii ale faptului că sturionii au fost consideraţi printre cele mai valoroase specii de peşti din zona Dunării de Jos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân şi Ştefan cel Mare (1406 – 1472). Grigore Antipa a fost cel care a scris primul tratat ştiinţific despre peştii de la noi din ţară, „Fauna Ichtiologică a României” (1909), în care un capitol consistent este dedicat sturionilor.
Întregul articol pe https://bit.ly/2VMNtB3
