Cei care s-au confruntat, măcar o dată în viața lor, cu probleme de greutate, cei care au încercat să slăbească vreodată câteva kilograme, poate că înțeleg mai ușor drama prin care trece Gheorghe Pavel. La el însă, nu e vorba că vrea să slăbească pentru că, din cauza burții, nu se mai poate lega la șireturi, nu-i mai vin hainele sau obosește urcând cine știe ce scări, așa cum simt cei care au mai multe kilograme decât normal, dar care, cu toate astea, își pot vedea zilnic de serviciu, de viața de familie și de treburile gospodărești.
La Gheorghe este vorba de neputință totală, ba chiar și de moarte, pentru că cele 184 de kilograme pe care le are, la care se adaugă celelalte afecțiuni, îi pun efectiv viața în pericol! Gheorghe este realmente disperat. În ultimii aproximativ 10 ani a ajuns de la o greutate normală de 80 de kilograme la 212 kilograme în anul 2013 și astăzi la 184 de kilograme. „Până acum 10 ani eu nu am avut niciodată probleme cu greutatea. Am fost un om absolut normal, puteam să muncesc, aveam familie, eram un om ca toți oamenii. Apoi s-a întâmplat ce s-a întâmplat cu tata. A căzut un copac peste el și eu eram de față. Am avut un șoc. Am intrat în depresie… Și după aceea am început să mă îngraș. Când a murit tata, acum șapte ani, aveam 110 kilograme. Și m-am tot îngrășat, deși nu mănânc mai nimic. În 2013 ajunsesem la 212 kilograme, nu mai puteam merge, oboseam foarte tare. Am încercat să slăbesc cu niște produse naturale, am slăbit, dar apoi, când nu le-am mai luat am pus dublu înapoi”, a povestit Gheorghe.
Nu se poate spăla, nu are cu ce se îmbrăca
Acum, Gheorghe are 184 de kilograme. De abia se poate mișca și, ceea ce este extrem de jenant pentru el, nu se poate îngriji singur. Cu o circumferință a taliei de 2 metri, la o înălțime de un metru și șaizeci și nouă de centimetri, bărbatul nu-și poate face singur toate acele lucruri intime pe care le facem oricare dintre noi. Nu se poate spăla, nu se poate apleca, nu se poate răsuci, nu se poate îmbrăca și cel mai jenant dintre toate, nu reușește să se igienizeze după ce merge la toaletă. Pur și simplu nu poate fizic să ajungă cu mâinile în toate părțile corpului său, așa că mama sa, Florica, de 60 de ani, o femeie micuță și firavă, se ocupă atât cât o țin puterile, de toate acestea... „Este foarte, foarte greu… Nu numai că nu mă pot deplasa, că obosesc după doi pași, dar fiindcă nu am aparatul acela de oxigen, noaptea mă trezesc că nu pot respira și îmi bate inima foarte puternic. Am diabetul 300, iau pastile, mi le dă gratuit din trei luni, îl țin din scurt din alimentație ca să nu ajung la insulină. Sunt și în evidență la Pneumologie la Focșani, unde merg din trei în trei luni… Vă închipuiți cât de greu îmi este, că n-am cu ce să mă duc decât cu microbuzul… Mă duce până în stație la șosea cu căruța. Apoi vine microbuzul și mă urc foarte greu în el. Când cobor la Focșani, iar este greu până ajung la spital… Mă ia cu amețeli, nu mă țin picioarele”, a explicat Gheorghe.
Și, pe lângă toate aceste probleme, bărbatul mai are una: pur și simplu n-are de unde-și cumpăra haine pe dimensiunile lui. Nu se găsesc nicăieri, așa că este nevoit să stea toată ziua într-un trening modificat în talie de mama lui. „Și picioarele îmi sunt umflate, stau în niște papuci, iar când ies din casă îmi iau niște ghete mărimea 45 ca să îmi încapă piciorul, și le țin cu fermoarul desfăcut”, a spus Gheorghe.
Mama fetiței lui i-a părăsit
Ca și cum necazul acumulării zecilor de kilograme n-ar fi fost de ajuns, Gheorghe a fost și părăsit de nevastă exact atunci când începuse să-i fie mai greu. S-a întâmplat în urmă cu cinci ani, după 13 ani de căsătorie. Pur și simplu femeia a plecat părăsindu-și și copila, pe Maria Georgiana acum în vârstă de 14 ani, elevă premiantă care la vară va termina clasa a VIII-a. „Vrea să meargă mai departe la liceu, apoi să facă medicina, dar nu știu cum o să ne descurcăm cu banii… Mama ei a plecat acum cinci ani, când a văzut că mă îngraș… Èšin minte și acum dimineața aia. Ne-am trezit, trebuia să mergem la treabă, la socru-meu. Cât m-am dus eu să-i fac un ceai fetei, ea a plecat. Așa cum era, în trening, fără să ia nimic. Auzisem că are pe cineva, dar n-am crezut… Am dat-o în judecată pentru pensie alimentară, am primit custodia fetei. Ea a plecat în Italia, are copil mic… Pe aici n-a mai venit deloc. Fata am crescut-o eu și cu mama”, a spus Gheorghe.
Din spital în spital, în căutarea vindecării
Gheorghe, fetița și mama lui au trăit până acum dintr-un ajutor social de 63 de lei, pensia alimentară a fetei de 150 lei, alocația de stat a acesteia de 84 de lei și alocația de sprijin de 107 lei lunar. Până luna trecută aceștia erau toți banii care le intrau în casă acestor oameni. „De luna asta primește și mama pensie de CAP de 400 de lei, că a muncit acolo 20 de ani. A umblat după acte și de abia acum și-a făcut pensie… Până să mă îngraș, munceam eu. La animale, la pădure, la orice, și ne descurcam. Dar de când nu mai pot să fac nimic, este foarte greu”, a explicat Gheorghe.
Cu toate că nu au avut niciodată bani, împreună cu mama lui a umblat prin diverse spitale din țară, doar-doar și-o găsit vindecarea. „Am fost la Iași, la Spitalul «Sfântul Spiridon», mi-au făcut investigații, mi-au spus că am probleme cu respirația. Atunci am închiriat un aparat de oxigen dar după vreo doi ani l-am dat înapoi că era chiria cam 200 lei lunar și nu avem cum să o mai plătim. Am fost și la București, la «Regina Maria», mi-au făcut și acolo investigații, mi-au spus că îmi trebuie neapărat aparat de oxigen. Tot acolo mi-au spus că ar putea să îmi facă operație de micșorare de stomac, dar costă 5500 de euro. Am încercat să fac această operație la alte spitale de stat, de exemplu am fost la Târgu Mureș, dar nu au putut să mă opereze. Nici acolo, și nici la Iași nu aveau masă care să reziste la greutatea mea, aveau numai pentru persoane de maxim 150 de kilograme… Așa că singurul loc unde pot face această operație este la Spitalul «Regina Maria» din București, dar trebuie să plătesc 5500 de euro pe care nu îi am. Doctorul Munteanu de la acest spital a zis că mă rezolvă, așa încât să pot să am și eu o viață normală”, a spus Gheorghe.
Comunitatea locală, prea săracă să poată aduna 5000 de euro
Primii care au sărit în ajutorul lui Gheorghe au fost oamenii din comunitatea locală. Au înțeles necazul îngrozitor cu care se confruntă consăteanul lor și au pus fiecare cât a putut, așa încât s-a adunat o sumă. Insuficientă însă pentru nevoia lui Gheorghe. „Au fost foarte săritori oamenii, ne-a ajutat lumea din sat. Ne-au dat câte 10, câte 50 de lei, fiecare cât a putut… I-au mai trimis niște prieteni din Italia și s-au adunat 800 de euro. Toți ne-au căinat, primarul a promis că ne dă un ajutor de urgență, dar tot nu se fac 5000 de euro cât trebuie ca să plătim operația. Suntem disperați, vă rog să mă credeți… Nici n-am știut că putem apela la ziar, noroc de o femeie care m-a întâlnit la cabinet și care mi-a zis că putem să facem asta… Le mulțumesc tuturor celor care ne înțeleg necazul și vor să-l ajute pe băiatul meu să se facă bine… Indiferent cât vor da, pentru noi contează, fiindcă fiecare leu îl punem acolo până se adună suma…”, a spus Florica.
În prezent, Gheorghe încearcă să obțină certificat de încadrare în grad de handicap. Cu toate că obezitatea morbidă nu se încadrează în criteriile impuse de lege, ceea ce este aberant, ținând cont că această boală este absolut invalidantă, celelalte afecțiuni grave de care suferă bărbatul îi dau dreptul de a fi încadrat într-un grad de handicap. Acest lucru durează însă, iar pentru Gheorghe, fiecare zi care trece poate însemna câteva sute de grame în plus la greutatea pe care o are deja…
Fiecare leu donat este binevenit!
Situația în care se află Gheorghe Pavel, la doar 41 de ani, este disperată. Statul nu plătește operațiile de micșorare de stomac nici măcar în cazuri grave, cum e cel al acestui bărbat. Astfel, singura șansă de salvare este generozitatea semenilor. Puneți-vă măcar o clipă în locul lui, gândiți-vă, măcar pentru o secundă, ce ați face dacă ați ajunge într-o astfel de situație! Într-o situație în care viața voastră să depindă pur și simplu de înțelegerea și omenia celor din jur!
Dacă doriți să contribuiți la salvarea acestui bărbat care are în grija lui o fetiță pe care vrea să o vadă cu școala terminată și împlinită pe toate planurile, nu ezitați să îi donați orice sumă de bani! Indiferent că îi veți da un leu, 100 de lei sau orice altă sumă vă permiteți, aceasta va contribui esențial la efectuarea operației salvatoare!
Gheorghe nu are un cont bancar, dar poate fi sunat la numărul de telefon 0769.162.652. Iar banii îi puteți trimite prin mandat poștal, pe adresa: Pavel N. Gheorghe, sat Velnița, comuna Cîmpuri, județul Vrancea.
