Pe Valea Râmnicului a fost, sâmbătă, mare veselie și voie bună. De câțiva ani încoace, tanti Florica Èšăpor, din satul Cerbu, comuna Jitia, organizează la ea în casă șezători, la care invită să participe vecinele, dar și pe tinerii din sat, care doresc să învețe meșteșugurile tradiționale. Așa a fost și sâmbătă, când la șezătoare s-a cântat, s-a țesut, s-a purtat costumul tradițional, s-a povestit dar, mai ales, s-au transmis mai departe obiceiurile.
În fiecare sâmbătă, pragul casei Floricăi Èšăpor sau tanti Florica, așa cum îi spune toată lumea, este trecut de fete și femei de toate vârstele, gătite în straie populare, pregătite să-și încerce îndemânarea la cusut sau la țesut. O participantă la șezătoare, tanti Ilinca Colinceanu, de 71 de ani, ne-a povestit cum erau șezătorile altădată: „La șezători, femeile lucrau: se țesea la război (gazda), se torcea, se depăna lâna, se scărmăna lâna, se tricota, se făceau ciucuri etc.. Bărbații care participau ajutau și ei câteodată, la depănat lâna. Åžezătorile organizate de fete erau un prilej bun de a se întâlni cu feciorii din sat. Feciorii aveau privilegiul de a-și alege șezătoarea la care merg. Câteodată, adulții și tinerii se adunau împreună la șezătoare, dar în încăperi diferite: cei bătrâni în casă, cei tineri în tindă. Nu se ținea cont de situația materială a oamenilor, se întâlneau la aceeași șezătoare și săracii și cei mai înstăriți. Gazda îi servea pe cei de la șezătoare cu gogoși sau plăcinte și țuică fiartă”.
Atmosfera era veselă: se cânta, se spuneau povești, glume, ghicitori, „se punea țara la cale”. Tinerii lucrau mai puțin, flăcăii „furau” fusul sau ghemul fetelor pe care le plăceau și fugeau afară, iar fata era nevoită să meargă afară să le recupereze!
Cod vestimentar la șezătoare
Fără costum popular, nu se intră la șezătoare. În timp ce cos sau țes, femeile vorbesc, ba se apucă și de cântat. Nu ritmuri moderne, ci melodii populare din repertoriul râmnicean, pe care femeile mai în vârstă le „predă” mai departe celor tinere. Unele cântece au o vechime și de 150 de ani. „Este o șezătoare pentru femei. Cum se făcea din moși-strămoși. N-are lumea ce căuta cu blugi și alte haine. Aici, la mine în casă, se intră în lumea tradiției”, susține tanti Florica.
În casa ei sunt binevenite toate femeile care doresc să practice meșteșugurile tradiționale ale țesutului și cusutului. De această dată au participat Lilica Banu – 71 ani, Anica Colinceanu – 69 ani, Nastasia Trestianu – 61 ani, Ion Èšăpor – 65 ani, Nuța Jinga – 48 ani, Lenuța Mănoiu – 47 ani, Maria Neacșu – 40 ani, Ștefănica Pantelimon – 39 ani, Luminița Apostu – 38 ani, Nicoleta Ghiță – 34 ani, Mariana Ghiță – 12 ani, Ionelia Ghiță – 11ani și Maria Pantelimon – 7 ani.
Profesorul Sorin Pantelimon susține aceste activități, iar pentru promovarea tradițiilor și meșteșugurilor care încă se mai practică în satele din comună, Școala Gimnazială Jitia a inițiat proiectul „Noi suntem Jitia!”, depus spre finanțare în competiția „Idei în Å¢ara lui Andrei”. Proiectul a fost câștigat și este finanțat de Petrom și Fundația PACT. Dintre cele cinci proiecte care vor primi finanțare la categoria „până în 5.000 euro”, pe poziția a treia este „Noi suntem Jitia!”.
