E dimineața de Crăciun. Majoritatea oamenilor stau la masă cu cei dragi lor și își dau cadouri, însă în bucătăria Spitalului Județean de Urgență Focșani e forfotă încă de la primele ore. Bucătăresele muncesc de zor pentru ca persoanele care au avut ghinionul să petreacă Crăciunul pe patul de spital să mănânce… aproape ca acasă. Este vorba de 300 de bolnavi, așa că ele au venit de la 6 dimineața la muncă. Dacă în anii precedenți, pacienții primeau și sarmale de Crăciun, anul acesta s-a renunțat la acest preparat tradițional, deoarece suferințele pacienților nu permit mâncare grasă. Astfel, pacienții primesc friptură cu piure de cartofi, iar la desert câteva felii de cozonac și mere. S-a apelat la acest meniu, pentru a mai alina suferința fizică a pacienților, dar și psihică, mai ales că sunt nevoiți să stea pe un pat de spital de Crăciun, departe de familie și de confortul propriului cămin.
În jurul orei 11.00, la ceva timp după ce se servise micul dejun pacienților, ajung în bucătăria Spitalului Județean, unde bucătăresele munceau cu spor. Cum intru, mă întâmpină asistenta dieteticiană Rica Ghinea, care-mi spune ce se va găti pentru pacienți: supă și ciorbă de legume, pilaf, orez cu legume, friptură, cartofi natur, piure și cozonaci. Majoritatea acestor preparate erau deja puse pe foc. De exemplu, câteva femei terminaseră deja de curățat cartofii, care deja fierbeau, într-o altă parte a bucătăriei se punea la cuptor puiul, iar o altă bucătăreasă amesteca în pilaf, o alta în ciorbă. Și ele au familii acasă cu care și-ar dori să se relaxeze în prima zi de Crăciun, dar nu pot lăsa pacienții din spital fără mâncare. Așa că au venit la muncă, cum vor veni în toate zilele de Crăciun, dar și în prima zi a noului an. Însă, spre surprinderea mea, ele mă primesc zâmbitoare. Au pe cap căciulițe de Moș Crăciun.
Nu le pare rău că muncesc în prima zi de Crăciun, mai ales că a doua zi vor fi libere, dar și pentru că se simt ca într-o familie. „Aici mă simt ca într-o familie și nu-mi pare rău că muncesc. Am venit de la 6 dimineața la muncă și voi mai ajunge pe seară acasă, iar atunci petrec cu familia mea. Și aici e tot o familie. Îmi e drag să vin la muncă, suntem un colectiv minunat, cum rar mai sunt în ziua de azi”, mi-a spus Angela Grigoraș, una dintre bucătăresele de la Spitalul Județean. O altă bucătăreasă, care lucrează de 15 ani, Nicoleta Puțaru, mi-a spus că vine cu drag la muncă, indiferent dacă e o zi lucrătoare sau sărbătoare, pentru că îi place foarte mult ceea ce face. „Îmi place ceea ce fac și gătesc cu drag, ca și la mine acasă. Nu-mi pare rău că muncesc astăzi, în fiecare an fac asta. Acasă am terminat treburile, și măcar aici mai fac mișcare, decât să stau degeaba toată ziua. Suntem ca o familie și cu toate venim cu drag aici. Eu m-am trezit la 3 și jumătate, am mai făcut treabă pe acasă, iar la 6 am fost deja aici”, mi-a spus femeia, în timp ce prepara piureul. Într-un fel, cele opt bucătărese se consideră norocoase pentru că, față de o zi normală, când trebuie să gătească peste o mie de porții de mâncare, acum au de gătit doar câteva sute.
Cozonaci și friptură pentru pacienți
Ca să nu le încurc pe bucătărese, îmi arunc ochii prin bucătărie. E pavată cu bucăți mici de faianță, iar aparatura deși este veche, de zeci de ani, funcționează, în mare parte datorită îndemânării muncitorilor, care le îngrijesc, le mai schimbă o piesă. Între timp, friptura e gata, iar bucătăresele încep să prepare cartofii natur și piureul. Miresme delicioase plutesc prin aer. Un adevărat festin cultinar, ce-mi amintește de bucătăria bunicii. Asistenta dieteticiană Rica Ghinea îmi spune că meniurile pacienților sunt gândite de o comisie de nutriție din spital, iar totul este calculat cu exactitate. Pentru prânzul care urma să fie oferit bolnavilor s-au folosit 34 de kilograme de carne, 60 de kilograme de cartofi și alte zeci de kilograme de orez și alte legume. Meniurile sunt întocmite diferențiat, pentru ca fiecare pacient să poată mânca.
Există mai multe tipuri de meniu: la comun, lacto-făino-vegetarian, ulcer, cardiac, hepatic, renal, cortizon, special și TBC. De asemenea, tipul de mâncare se stabilește cu o zi înainte, când se estimează și cantitatea necesară de alimente. Asistenta Rica Ghinea spune că de sărbători se prepară altfel de meniuri, pentru ca și pacienții să se bucure măcar culinar cu ocazia acestor evenimente. Acum, că este Crăciunul, s-au achiziționat 60 de cozonaci, pentru ca fiecare pacient să poată primi câteva felii din preparatul tradițional al sărbătorilor de iarnă. De asemenea, ei vor primi și mere, pentru că fructele nu trebuie să lipsească din alimentația zilnică a pacienților.
Între timp, mâncarea a fost pregătită și se împarte pentru pacienții din fiecare secție. Împărțeala se face după un minuțios inventar al pacienților. Văd o foaie încărcată cu tabele unde fiecare secție își are pacientul lui. Toți sunt inventariați, numărați și puși pe categorii, ca să nu apară încurcături între bucate, farfurii, secții și internați. Mâncarea care urmează să fie transportată la secțiile exterioare este pusă într-un fel de canistre, iar felul doi în oale. Hrana este încărcată în mașini și dusă către bolnavi. Pentru pacienții din secțilie clădirii centrale, hrana este adusă de către infirmiere, cu liftul. Totul este respectat ca la carte, mai ales condițiile igienico-sanitare. Din fiecare fel de mâncare sunt luate probe, puse în borcane sterilizate.
Pregătirea mesei de prânz s-a încheiat, iar angajatele încep să facă curățenie. Au puțin răgaz, astfel pot gusta din prăjiturile aduse de acasă și mai pot schimba câteva vorbe. Însă, în scurt or să se apuce de pregătirea cinei. După ce vor termina, se vor duce la familiile lor, unde vor avea o posibilă clipă de răgaz, spun posibilă pentru că femeile mereu au de trebăluit prin casă. A doua zi de Crăciun se pot relaxa, dar a treia zi ele vor reveni, iarăși, la muncă.
