Astăzi, în întreaga lume se sărbătorește „Ziua Bastonului Alb”, zi creată special pentru a marca numeroasele realizări ale nevăzătorilor și slab văzătorilor și pentru a recunoaște rolul bastonului alb în creșterea independenței lor de mișcare. Chiar dacă astăzi acest baston alb a devenit nu doar un instrument, ci și un simbol ce-i reprezintă pe oamenii nevăzători, el adună o adevărată istorie. În județul nostru trăiesc, potrivit datelor oferite de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea, 1.940 de nevăzători. Dintre aceștia, 47 sunt copii. Asociația Nevăzătorilor din România, Filiala Buzău – Vrancea, în colaborare cu Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” și Fundația „Cartea Călătoare” Focșani au organizat, ieri, cu prilejul acestei zile, două evenimente speciale: lasarea cărții „Înfruntând viața”, scrisă de profesorul clujean nevăzător și surd Vasile Adamescu, și proiecția filmului accesibilizat pentru persoanele fără vedere „Poarta Albă”.
Nevăzători, persoane cu deficiențe de auz, bibliotecari, reprezentanți ai Direcției pentru Protecția Persoanelor cu Handicap Vrancea, ai Asociației Nevăzătorilor din România – Filiala Vrancea și Buzău, ai Fundației „Cartea Călătoare” din Focșani, preotul Ionel Vrânceanu și alți prieteni ai tuturor acestora au fost prezenți, ieri, la Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu”, la două evenimente cu totul și cu totul speciale, dedicate Zilei Bastonului Alb ce se sărbătorește, pe tot mapamondul, astăzi. Pur și simplu, sala instituției de cultură a devenit neîncăpătoare pentru mulțimea care a dorit să vadă și să audă incredibila poveste de viață a profesorului Vasile Adamescu, singura persoană cu surdo-cecitate din România care a fost demutizată, a reușit să aibă o carieră de succes, să învețe cinci limbi străine și să scrie o carte. O primă carte intitulată, sugestiv, „Înfruntând viața”, pe care a lansat-o ieri, în deschiderea evenimentului dedicat Zilei Bastonului Alb. „Am scris această carte autobiografică, la care am lucrat mulți ani, ca un omagiu adus profesorilor mei, care m-au ajutat să înving întunericul și tăcerea. Sper ca această carte să-i motiveze pe cei cu dizabilități să-și depășească condiția și să creadă cu tărie că pot deveni oameni utili în societate. Îmi doresc ca prin exemplul meu și al altor persoane cu dizabilități care au reușit în viață, să schimbăm puțin percepția oamenilor fără probleme și să nu mai fim tratați cu milă și considerați incapabili. În final, doresc să mulțumesc Bibliotecii Județene Vrancea, Asociației Nevăzătorilor Filiala Buzău și Vrancea și Fundației «Cartea Călătoare» din Focșani care au făcut posibilă întâlnirea noastră. La sfârșitul acestei lansări vreau să vă strâng mâna și să vă mulțumesc că ați venit azi, aici. Vă doresc numai bine!”, a spus Vasile Adamescu celor prezenți.
Un destin incredibil!
Filmul realizat de echipa „În premieră” despre incredibila viață a profesorului orb și surd, precum și prezentarea cărții „Înfruntând viața”, făcută cu delicatețe, sensibilitate și multă căldură de însoțitorul lui Vasile Adamescu, Viorel Micu, au fost urmărite cu deosebit interes și admirație de toți cei prezenți. „Această carte este a treia scrisă în lume, în istorie, de o persoană cu surdo-cecitate. Vasile Adamescu nu vede și nu aude absolut deloc, totul percepe pe baza simțurilor. Acum lucrează la al doilea volum. În această carte povestește foarte multe aspecte din viața lui, de la naștere și până la admiterea în facultate. În următoarea va povesti de la acel moment încolo”, a spus Viorel Micu.
Acesta a relatat celor prezenți că Vasile Adamescu s-a născut pe 5 septembrie 1944, în satul Borca, acum în județul Călărași, într-o familie de țărani modești. La doi ani și jumătate, în urma unei meningite a rămas fără văz și auz și ca urmare și fără vorbire. A rămas așa până la vârsta de 11 ani, când tatăl lui l-a adus la Cluj, la Școala de nevăzători unde, de teamă că nu-l vor primi, l-a lăsat pur și simplu acolo și a plecat. „La vremea aceea era un caz unic în România, în Rusia mai erau două astfel de cazuri. Profesoara Florica Sandu, care avea experiență în ambele dizabilități, a inventat pentru el un sistem de comunicare – alfabetul pe față, și a reușit să-l demutizeze. După un an și jumătate a scos primul sunet, iar în altă jumătate de an le-a învățat pe toate. În loc de 12 ani, a făcut 18 ani de școală. A învățat și Braille, dar profesorii au decis să încerce și cu alfabetul Block, adică scrierea în palmă, folosit de nevăzători și surzi din întreaga lume. A lucrat, astfel, foarte mult, la dezvoltarea simțului tactil și, în momentul de față, Vasile Adamescu pare a fi singurul om din lume care folosește, pentru comunicare, scrierea în palmă. În istorie mai sunt doar 20 de oameni cu astfel de deficiențe care au reușit în viață”, a spus Viorel Micu.
Acum pensionar, Vasile Adamescu a absolvit Facultatea de Psihopedagogie din Cluj cu media 9,75, alături de studenți fără deficiențe. A fost profesor la școala de nevăzători din Cluj timp de 15 ani, și-a șlefuit talentul de a realiza figurine din lut urmând Școala Populară de Arte Plastice, a fost căsătorit, 22 de ani cu prima soție, care a murit, și trei ani și jumătate cu cea de a doua, de care a divorțat. În anul 2010 a primit titlul de Cetățean de Onoare al Clujului. Un an mai târziu a fost distins cu titlul: Persoana cu dizabilități a anului 2011. Este Cetățean de onoare al comunei natale, Borcea, și a fost decorat cu Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de Cavaler, de fostul președinte al țării. „Singurul regret al lui Vasile Adamescu este că nu a avut copii. Și-a dorit mult să aibă copii, dar a spus că Dumnezeu l-a răsplătit prin copiii cu care a lucrat în școală”, a mai spus Viorel Micu.
Absolut toți cei prezenți au dorit să obțină o carte cu autograf de la scriitorul unic în România, iar el le-a oferit cu plăcere nu doar volumele, ci și figurinele modelate de mâinile sale, din lut.
Dacă citiți cartea lui Vasile Adamescu și doriți să-i comunicați impresiile, o puteți face scriindu-i la adresa de e-mail: vasileadamescu@yahoo.com. El știe să lucreze pe computer și, cu ajutorul unui display Braille atașat la calculator, poate citi orice dorește și, de asemenea, poate scrie și poate răspunde tuturor celor care-i scriu la rândul lor.
Filmul „Poarta Albă”, accesibilizat pentru nevăzători
După momentul lansării cărții „Înfruntând viața”, persoanele nevăzătoare, însoțitorii lor și toți ceilalți prezenți au avut prilejul de a urmări pelicula „Poarta Albă”, accesibilizată pentru cei cu deficiențe de vedere de Fundația „Cartea Călătoare” din Focșani. Proiecția este parte din caravana cinematografică organizată de fundație, în perioada 15-19 mai. „În cadrul caravanei sunt proiectate filme special accesibilizate pentru persoanele cu deficiențe de vedere. La intrarea în sală, acestea vor primi câte un set de căști, iar în pauzele dintre replicile personajelor, un narator va oferi detalii suplimentare despre cum sunt îmbrăcate personajele, despre gesturi, mimică, atmosferă sau orice informații care pot facilita înțelegerea intrigii. Restul spectatorilor vor urmări filmul în condiții normale, dar oricine dorește poate experimenta vizionarea unui film cu cască audio”, se precizează în comunicatul de presă trimis redacției noastre.
Ieri, spectatorii focșăneni prezenți la bibliotecă au avut ocazia să revadă filmul „Poarta Albă”, inspirat din cartea „Vărul Alexandru”, de Adrian Oprescu. Adrian și Ninel se numără printre deținuții înghesuiți în vagoanele de marfă care tocmai au sosit într-unul din lagărele de muncă silnică de la Canalul Dunăre-Marea Neagră. În lagăr, periplul lor este dramatic. Printre cei condamnați alături de ei se găsesc profesori, avocați, poeți, filozofi, țărani, artiști, oameni de știință.
Cu toții își dau seama treptat că munca forțată la Canal nu are scopul construirii unei căi de transport între Dunăre și Marea Neagră, ci crearea unui loc al suferinței organizate, unde cei indezirabili regimului comunist trebuie exterminați. „Caravana cinematografică pentru nevăzători este un proiect organizat de Fundația «Cartea Călătoare», în parteneriat cu Asociația Nevăzătorilor din România, finanțat de Administrația Fondului Cultural Național. Proiectul își propune să promoveze și să faciliteze accesul la cultura cinematografică românească, să promoveze filmele cu descriere audio în rândul comunității și a industriei cinematografice”, transmit reprezentanții Fundației „Cartea Călătoare”.
Cadouri audio pentru nevăzători
Nevăzătorii care au participat, ieri, la evenimentul organizat de Asociația Nevăzătorilor din România – Filiala Buzău și Vrancea, în parteneriat cu Biblioteca Județeană „Duiliu Zamfirescu” și Fundația „Cartea Călătoare”, au primit în dar din partea organizatorilor și câte un CD audio cu cartea „Înfruntând viața” scrisă de Vasile Adamescu. Totodată, cei prezenți au fost serviți cu dulciuri și sucuri, așa cum se cuvine la o zi festivă. „Vă mulțumim mult că ați dat curs invitației noastre, că suntem împreună astăzi, aici. Mulțumim, de asemenea, sponsorilor noștri: Carrefour, Clubul Rotary Varana Focșani și Laris Production”, a spus Dorina Nanu, președinta Filialei Vrancea a Asociației Nevăzătorilor din România.
Istoria Bastonului Alb
Ciomagul, bățul au fost, de-a lungul vremii, instrumente ajutătoare în deplasarea nevăzătorilor și slab văzătorilor. Ei le foloseau pentru a-i avertiza asupra obstacolelor care se iveau în cale, și în special în călătorii. Abia în secolul XX el a fost promovat ca simbol pentru a avertiza lumea că persoana care îl poartă este nevăzătoare. Acest rol nou jucat de bastonul alb își are originea în perioada dintre cele două războaie mondiale, începând din Europa și apoi răspândindu-se în America de Nord. James Biggs, din Bristol, susține că el a inventat bastonul alb în anul 1921. În urma unui accident care l-a costat vederea, artistul a trebuit să se adapteze la noul mediu și a hotărât să-și vopsească bastonul în alb pentru a fi văzut mai ușor de către șoferi.
În februarie 1931, Guilly d’Herbemont a lansat o mișcare națională privind folosirea bastonului alb de către nevăzătorii francezi. Campania fiind mediatizată pe larg în ziarele englezești, a fost adoptată și de Marea Britanie. Acțiunea a fost sponsorizată de cluburile Rotary. În mai 1931, BBC a sugerat să li se dea nevăzătorilor un băț alb care să fie recunoscut pe plan universal ca simbol al persoanelor cu deficiențe de vedere.
Introducerea bastonului alb în America de Nord i se atribuie Clubului Internațional Lion. În 1930, realizând că bastonul negru nu este prea bine văzut de șoferi, clubul Lion a decis să vopsească bastonul în alb.
Metoda „Hoover” de folosire a bastonului alb
În 1931, Clubul Internațional Lion a început un program național în SUA de promovare a utilizării bastonului alb de către nevăzători. În anii 1920-1930 nevăzătorii mergeau ținând bastonul diagonal în fața lor, într-o poziție fixă, ca să avertizeze că sunt orbi. Dar, când veteranii orbi din Al Doilea Razboi Mondial s-au întors în America, forma și modul de utilizare a bastonului alb au fost iar schimbate, în încercarea de a-i ajuta pe aceștia să se reîntoarcă la o viață activă.
Doctorul Richard Hoover a realizat metoda folosirii „bastonului lung” sau metoda „Hoover” de mers cu ajutorul bastonului alb. În această perioadă, bastonul alb a început să fie luat în considerare de politica guvernamentală, ca un simbol al nevăzătorilor. Prima ordonanță specială privind bastonul alb a fost dată în decembrie 1930 în Peoria, Ilinois. Ea garanta protecția pietonilor nevăzători și dreptul de trecere a străzii atunci când țineau în mână un baston alb.
Pe la începutul anilor 1960, mai multe organizații statale care ofereau servicii nevăzătorilor au făcut presiuni asupra Congresului pentru a desemna ziua de 15 octombrie a fiecărui an ca „Ziua bastonului alb” în toate statele SUA. Acest lucru s-a întâmplat pe 6 octombrie 1964, când Congresul a dat o rezoluție autorizând președintele SUA să proclame ziua de 15 octombrie a fiecărui an, ca fiind „Ziua bastonului alb”.
