V-ați întrebat vreodată cum ar fi ca brusc să aflați că suferiți de-o boală ce vă poate ucide în orice moment? V-ați întrebat vreun moment care ar fi primul lucru pe care l-ați face după ce v-ați trezi brusc, față în față cu amenințarea morții? Cum v-ați privi omul drag de lângă voi, cum v-ați îmbrățișa copilul, ce i-ați spune…? Și dacă ați afla că există totuși o modalitate care să vă redea cursul firesc al vieții, care să vă redea un viitor, dar aceasta costă bani… mulți bani pe care, din păcate, nu-i aveți… Ce i-ați spune copilului vostru? Ce-ar înțelege el? Că doar cei care au bani supraviețuiesc în societatea românească, ceilalți nu? Că operațiile, tratamentele, investigațiile salvatoare sunt doar apanajul românilor cu bani, când în statele civilizate și bogatul și săracul asigurați în sistemul de sănătate sunt tratați la fel, salvați la fel, fără să plătească un sfanț în afara contribuției la CAS?
Antimir Ilie, la 34 de ani, este un vrâncean care se confruntă cu această situație. Este încă unul dintre noi, oamenii obișnuiți din societatea românească, care a ajuns să se agațe cu disperare de singura lui șansă de salvare: solidaritatea noastră. Este încă unul din prea mulți oameni care, ca să-și poată cumpăra sănătatea, a dorit să lanseze public, prin intermediul „Monitorul de Vrancea”, apelul lui către toți cei care i-ar putea oferi un cât de mic ajutor. Și totul a început brusc și pe negândite, în urmă cu aproximativ o lună. Exact în momentul în care omul renunțase la serviciul lui dintr-o intreprindere de făcut ambalaje din cartoane, pentru că-și găsise alt loc de muncă, în meseria de sudor, la o altă firmă. O firmă unde n-a mai apucat să-și facă angajarea. Boala l-a doborât. „Cam prin luna mai am început să mă simt rău. Aveam mereu nasul înfundat, dureri de cap, mi se tot zbăteau ochii. Am crezut că e o simplă răceală, că mă simt așa de la vreun curent… Dar nu-mi trecea cu niciun fel de pastile. Dintr-o dată am făcut și semipareză la mâna și piciorul de pe partea dreaptă. Am fost și mi-am făcut niște analize, că am avut reumatism de mic. Am avut și ceva probleme cu coloana, dar mi-au trecut cu fizioterapie. Am fost la reumatologie la Spitalul Județean, m-au trimis la neurologie, acolo mi-au recomandat să-mi fac tomografie. Am făcut și mi-a ieșit că aș avea o tumoră cerebrală. Și m-au trimis la Spitalul Bagdasar Arseni”, a spus Antimir.
Diagnosticul care l-a aruncat în deznădejde
După încă un tomograf făcut la spitalul din București, lui Antimir i s-a comunicat diagnosticul: anevrism gigant de trunchi bazilar. Adică o afecțiune cerebrovasculară în care, prin slăbiciunea peretelui arterial, apar dilatații anormale ale acestuia. Potrivit specialiștilor, ruptura anevrismului este de obicei brutală, fără semne prevestitoare. Acest eveniment devine amenințător pentru viața pacientului, și necesită tratament adecvat, iar Antimir nu vrea să se ajungă la așa ceva! Sângele rezultat prin ruptura vasului acoperă sau produce hematoame intracerebrale care pot duce la deces. Iar bărbatul nu vrea să moară! Vrea să-și vadă fetița crescând, vrea să-i clădească, alături de soția sa, un viitor așa cum fiecare dintre noi, cei care suntem părinți, ne dorim… „La spital ni s-a spus că operație nu i se poate face pentru că va rămâne cu sechele neurologice. Singura șansă este o intervenție numită embolizare, prin care i se introduc niște furtunașe prin vasele afectate, să se dizolve cheagurile, din câte am înțeles. Pe 17 august l-au programat pentru intervenție. Dar asta costă 12 mii de euro. Nu știu ce să ne facem… Am mai strâns noi cum am putut niște bani, dar suntem departe de suma necesară… „, a explicat Viorica, soția lui Antimir.
Femeia a mărturisit că modificările în trupul soțului ei sunt vizibile pe zi ce trece. Nu doar că nu-și mai poate folosi la capacitate mâna și piciorul drept, dar și mâncatul a devenit o problemă, el reușind cu tot mai multă greutate să înghită. „Uneori, când bea apă, îi mai iese pe nas… Și la ochi a început să aibă probleme și de aceea, riscul este imens dacă nu face embolizarea acum, pe 17 august, când a fost programat”, a mai spus Viorica.
„Nu avem nimic să vindem, nici serviciu, nici bani pentru chirie”
Soții Viorica și Antimir Ilie sunt pur și simplu deznădăjduiți. Până când Antimir a fost lovit de această nenorocire, spun că se descurcau, așa cum se descurcă în zilele noastre o familie mai mult decât modestă. Ea avea un serviciu, lucra la Curățătoria „Lebăda”, apoi a intrat în concediu de creștere copil și recent s-a întors la fostul loc de muncă unde urma să fie din nou angajată. Însă n-a mai apucat, pentru că a intervenit boala soțului ei, pe care nu-l mai poate lăsa singur, cu fetița de doar doi ani jumătatate.
De partea cealaltă, Antimir s-a străduit așa cum a putut să câștige bani ca să-și întrețină familia. A lucrat inițial la o fabrică de confecționat ambalaje din carton și recent a găsit un alt serviciu, de sudor-polizor la o altă firmă. „Urma să mi se facă cartea de muncă, dar la două săptămâni după ce am găsit acest serviciu am aflat diagnosticul și nu m-am mai angajat. N-aș fi putut să mai merg la serviciu, trebuie să umblu prin spitale…”, a spus Antimir.
Și astfel, cei doi soți s-au trezit brusc nu doar cu amenințarea morții instalată în căminul lor, ci și fără nicio perspectivă de a câștiga bani ca măcar să se poată întreține. Drept urmare, au luat decizia de a se muta din Focșani, în casa părinților lui Antimir din comuna Milcovul. „Aici, în Focșani, nu avem noi apartament, stăm cu chirie și plătim 550 lei lunar. Acum nu mai avem posibilitatea să plătim și de aceea am hotărât să ne mutăm în casa socrilor, la Milcov. În plus, eu va trebui să merg cu el la spital, iar fetița o voi lăsa tot cu socri, așa o voi știi în siguranță… Numai să avem banii necesari… Că 12 mii de euro nu avem de unde să-i luăm. Dacă am fi avut ceva, o casă, un apartament, o mașină, orice, să putem vinde, am fi vândut. Dar nu avem nimic, nimic”, a explicat Viorica.
0763.393.188 – numărul la care puteți contacta familia
Fără ajutorul nostru, al tuturor, fetița Vioricăi și a lui Antimir ar putea rămâne orfană de tată. Iar așa ceva nu e drept să se întâmple niciunui copilaș de pe lumea asta. E nedrept și inuman ca din lipsa banilor, un om, soț și tată, să nu poată beneficia în statul nostru european de dreptul său la sănătate! Dar, cum știm cu toții care e respectul și grija față de om în societatea românească, tocmai pentru că știm ce se întâmplă când ajungi să te îmbolnăvești, noi, cei ce am aflat acum povestea lui Antimir, știm bine că suntem singurii care îl putem ajuta!
Orice donație, fie ea un leu, o sută sau o mie de lei, orice donație, cât de mică sau mare, ar însemna enorm pentru acest biet tată. Ar însemna un pas către intervenția salvatoare. Fiecare donație ar sădi în sufletul său deznădăjduit și câte un strop de speranță și încredere în solidaritatea omenească, ce poate într-adevăr să dăruiască VIAȚĂ!
Iar dacă vreți să faceți asta, sunați! Sunați-l pe Antimir la numărul de telefon 0763.393.188! Sunați-l și arătați-i că există încă omenie, în condițiile în care Statul cere de la cetățenii săi, bani contra viață!
