Site-ul Uniunii Teatrale din România – UNITER – a publicat recent un interviu cu actorul Marius Damian. Absolvent al Universității de Artă Teatrală din Târgu-Mureș, Marius Damian vorbește, printre altele, despre copilăria frumoasă din Focșani. „Am copilărit în Focșani pe strada Vâlcele la numărul 62. Într-o casă cu multe suflete, dintre care două surori gemene, mama, bunica, mătușa, unchiul și verișorii mei. Înainte de divorțul părinților mai mergeam și pe la Vulturu, o comună din județ, unde i-am cunoscut prea puțin pe bunicii dinspre tată. Zgomotoasă, cu privațiuni în educație, fără un model patern, cu porniri modeste, departe de marele oraș, de teatru, operă sau muzee, dar cu multă joacă, cu talent la desen, cu un cimitir în apropiere, cu gara la fel de aproape ca și trenurile ei mereu puse pe plecare, cu multă lume perindându-se în vizită, cu figuri pitorești de oameni ai locului, copilăria a trecut frumos. Teatru ascultam la radio, când mama croia la mașina de cusut noaptea târziu. Alteori vedeam teatru la TV, în zilele de luni, de trei ori pe lună – în cea de-a patra era teatru liric, care nu mă atrăgea prea tare. Åži nu eram tare de urechi…”, i-a răspuns actorul Florinei Tecuceanu, realizatoarea interviului, la întrebarea „Unde a copilărit, cine și cum l-a influențat pe Marius Damian?”.
În preambulul interviului aflăm că „în 2004, Marius Damian, tânăr absolvent al Universității de Artă Teatrală din Târgu-Mureș, câștiga Gala HOP pentru rolul din spectacolul „Netotu”. Gala a fost doar începutul unui drum care l-a dus până la Florența, în Italia, și înapoi în România, la Teatrul Odeon, în București”.
Ce a însemnat acel premiu pentru cariera sa? Un capital de încredere de care avea nevoie, „ca băiat de provincie ce voia să răzbească la Capitală”. „Cu toate astea, după Gală, au fost puține solicitări, și cele care erau în ofertă nu-mi surâdeau. Așa că am făcut un ocol și, după un turneu cu trupa de la Oradea în Florența, am rămas în Italia. Într-un an, mi-am revizuit tot ce gândisem până atunci despre teatru. Am văzut ce înseamnă afară, alt peisaj, alt demaraj. Am muncit cu brațele, mi-am plâns naționalitatea pe malul Mării Tireniene, l-am cunoscut pe John, fotograf la pensie, fost colaborator al familiei Richard Burton – Liz Taylor. Am fugit prin Piazza Di Spagna să-l cunosc pe Jon Voight, am dat niște castinguri, am jucat un spectacol în Napoli, am primit o ofertă de lucru pe modul pedagogic, dar nu aveam acte. Eram de opt luni un ilegal. Forțat de împrejurări și obligat de poliție, m-am întors în țară și-am rămas în București, unde am zis să mai profit de capitalul de imagine câștigat la HOP. Cât mai rămăsese”, mai spune Marius Damian.
Interviul integral îl puteți citi pe http://bit.ly/1Mwm9Qa
