Ediția: Vineri 13 Iunie 2025 Nr. 6898
Ediția: Vineri 13 Iunie 2025 Nr. 6898

Sărbătoarea Școlii la Biliești

          Bilieștiul va sărbători joi, 5 iunie, o sută de ani din existența școlii în comună. Vor fi la sărbătoare absolvenți, cadre didactice, elevi actuali, oficialități. Cuvântări, amintiri, revederi emoționante. Ca la un eveniment legat de cea mai importantă – ca impact asupra vieții celor născuți aici – instituție a comunei.

          În programul primit de la domnișoara Violeta Grigorică, directoarea școlii, este prevăzut un moment comemorativ, la școală, după care la Căminul Cultural, după un cuvânt de bun venit elevii vor prezenta două momente artistice, vor fi decernate distincții cadrelor didactice pensionare, vor fi evocate momente din viața școlii.

Recurs la istorie

          În 1923, la propunerea Revizoratului Școlar al județului Putna, Ministerul Instrucțiunii Publice aloca pentru construirea a ”4 săli de clasă și a unei locuințe” la Biliești, 40.000 de lei care se adăugau celor 25.725 lei adunați până atunci de la comună. În 1925, școala era pusă la dispoziția celor care urmau cursurile școlare. Învățâmântul primar la Biliești, școala ca instituție, parcursese însă ani mulți de la începuturi. Monografia Comunei Biliești, scrisă de Gheorghe Crihană, spune că Școala de la Biliești a luat ființă în 1872 iar în lucrarea ”Spiru Haret și refacerea învățământului vrâncean” Mariana Corina Duca scrie că în 1897 Școala primară mixtă Biliești avea 45 de elevi.

O sută de ani din existența Școlii Biliești

          În școala aceea ridicată cu banii alocați în 1923 au învățat carte copiii comunei vreme de cel puțin 40 de ani după care a fost demolată ceva mai târziu. În anii 1961-1962 a fost construită pentru școală o nouă clădire, care a suportat lucrări de îmbunătățire, cele mai consistente, care au adus-o la parametrii moderni, fiind cele de după catastrofalele inundații din 2005, când a fost vizitată de ministrul de atunci al Învățământului. Este cea în care foștii absolvenți au fost invitați să fie la sărbătoarea din 5 iunie 2025.

          Am făcut recurs la istoria consemnată în documente pentru a releva dimensiunile certe, indubitabile, ale unui proces de instruire și educare a copiilor din Biliești început în mod organizat în urmă cu mai bine de 150 de ani, încă de dinainte de Războiul de Independență. Așa cum se întâmpla în anii de dinainte de asta, este posibil ca biserica ori o anexă a sa să fi fost locul în care preoții din Biliești să fi învățat pe copiii doritori, buchea cărții. Se va fi întâmplat, poate ca în Humuleștiul lui Ion Creangă în care Nică a lui Ion a Petrii și Smărăndița popii învățau carte în chilia ridicată la poarta bisericii și în care învățător era chiar popa.

          Din cei peste 150 de ani, șapte au fost ai mei. Mereu am spus că aceea a fost școala mea și au fost anii mei de școală. Aici din puiul de țăran neștiutor de carte am crescut și am devenit adolescentul plecat în viață cu o avere greu de cuantificat! Mi-au dat-o părinții care m-au lăsat să învăț după pofta inimii mele, dar mai cu seamă mi-au dat-o dascăli cu har. Și drag de copii.

Cu ce avere am plecat după șapte ani de școală?

          Cu scrisul și cititul pe care le-am învățat cu Doamna Maricica Bîndar, cu gramatica pe care am învățat-o de la Doamna Vasiliu și care mi-a fost temelie în școlile pe care le-am urmat, inclusiv în facultatea de ziaristică. Cu dragul de oameni pe care mi l-au transmis Doamna Viorica Taban, delicata și fragila doamnă Viorica sau Doamna Ica Paraipan. Cu plăcerea de a învăța matematica pe care mi-a transmis-o domnișoara Mărgăritescu, o frumusețe de suplinitoare de care mă îndrăgostisem. Cu respectul pentru sobrietate sugerat de prestanța domnului profesor Gică Taban, a domnului director Hîncu și a Doamnei directoare Diaconu.

Cu un anume spirit de camaraderie cu tânărul Marin Apostu, singurul diriginte de care îmi aduc aminte și cu care mă întâlnesc cu bucurie prin Focșani. Și cu bucuria de a trece cu respect pe lângă școală ca și pe lângă biserică. Am plecat din școală generală și cu prietenii de-o viață cu unii dintre colegi și colege de generație. Dar și cu înțelegerea că depinde de mine să fiu sau să nu fiu, pentru că îmi fusese bine mobilată mintea.

Despre cadrele didactice care au urmat, aceleași aprecieri aflate de la elevi – și de la părinți ai lor – care au învățat de atunci până acum în școală.

Generații de absolvenți deveniți oameni cu importante răspunderi sociale

          Am făcut referire la învățătorii și profesorii care m-au marcat cel mai puternic în acei ani de școală. Era în alt secol dintr-un alt mileniu. De atunci până acum s-a scurs vreme de vreme, prin școala Biliești au trecut generații după generații de elevi. Absolvenții acestei școli, de dinaintea mea și de după mine, colegii mei au devenit, după cum le-a fost datul, lucrători ai pământului, învățători, profesori, meseriași, ingineri, doctori, asistente, tehnicieni, ziariști, diplomați, ofițeri, avocați, aviatori, oameni cu răspunderi sociale importante. În viața mea, ca și a lor, școala a fost primul stâlp temeinic așezat. Ca o garanție de calitate, ca semnul esențial să se poate. Nu sunt îndreptățit, dar dacă aș fi, aș fi dat Școlii Generale Biliești nota zece!

          Oricum, îi urez să dăinuiască atâta vreme cât bilieștenii o vor popula cu copiii lor! 

Petrică BUTUC           

Foto: Facebook / Fabrica de Fapte Bune

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?