Anul trecut, în luna mai, după o campanie de presă a cotidianului nostru, prin care s-au adunat cei 1.850 de euro necesari, Rose Marie (Diana) Bolocan împreună cu mama ei, Lenuța, au plecat pline de speranțe la Clinica din Chișinău. Acolo a găsit femeia, după ani de căutări, un medic care nu doar să spună că fetița ei, imobilizată în fotoliu rulant din cauza paraparezei spastice cu care s-a născut, ar putea să se facă bine, ci chiar să aibă și metodele prin care acest lucru să devină realitate. „L-am găsit pe medicul Marcel Platon, de la Clinica Terra Med din Chișinău. Am ajuns la el anul trecut, cu ajutorul dumneavoastră, Diana a fost operată, iar după operație într-adevăr nu mai merge așa îngenuncheată. A mers în continuare la școală și din acest motiv a fost mai greu cu recuperarea, că învață de la ora 12.00 la 18.00 și când vine seara este foarte obosită… Dar cât am putut, am făcut cu ea recuperare fie acasă, fie la Focșani, la privat. Ar fi trebuit să-i cumpăr un aparat care îi ține bazinul și are niște tije până la genunchi, care să îi țină pașii, dar costă 1000 de euro și nu am avut bani… Acum trebuie să mergem iarăși la operația a doua, e programată în mai, dar nu avem 1.850 de euro… Situația noastră financiară a rămas aceeași de anul trecut. De aceea, rog pe toată lumea care poate, să ne ajute și de data asta, să ne vedem fetița că poate merge…”, a spus Lenuța Bolocan, mama Dianei.
Diana, al patrulea și cel mai ghinionist copil…
Dintre cei patru copii ai Lenuței și ai lui Virgil Bolocan, doar Diana a venit pe lume cu probleme. Este cea mai mică dintre ei și a avut neșansa să-și petreacă întreaga copilărie imobilizată în fotoliul ei rulant, prin spitale și clinici de recuperare. „Am născut-o prematur, la doar șase luni și o săptămână, aici, la Focșani. Am stat cu ea două luni în spital, până a ajuns la greutatea normală și nimeni nu mi-a spus că fetița mea are vreo problemă. De abia când a împlinit un an și opt luni am aflat. Eu văzusem că ea nu stătea în funduleț decât sprijinită, piciorușele le târa, nu putea merge nici de-a bușilea ca alți copii, nici nu vorbea bine, iar când plângea nu-i vedeam omulețul în gât. Așa că m-am dus cu ea la medic la Focșani, la Pediatrie, și acolo mi-a zis că are maladia Little! Ne-am internat, am fost la doctorița Fianu, care ne-a spus că nu există nicio șansă de vindecare pentru fetița mea”, a povestit Lenuța.
Femeia nu s-a putut resemna cu cele aflate și a decis să caute pe alte meleaguri leac pentru fiica sa. La vremea respectivă, familia Bolocan locuia în casa moștenită de la părinți și, pentru că nu aveau cum să facă rost de bani, au decis să o vândă și să plece cu toții în Italia. „M-am dus la sora mea care e acolo, dar n-am putut rămâne, după o lună a trebuit să ne căutăm locuință cu chirie. Soțul meu a avut norocul să găsească serviciu, iar eu am început să umblu prin spitale cu Diana, ajutată de româncele de acolo. Vă dați seama cât de greu mi-a fost, nu cunoșteam limba, nu știam pe nimeni… Dar după vreo opt luni, am reușit să ajung cu fata la spitalele unde se fac tratamente de recuperare și să știți că fără acestea, nu era așa cum este acum. Dar nici acolo nu mi-a dat cineva vreo speranță că Diana s-ar putea face bine cumva. Mi s-a spus că nu există posibilitatea de vindecare”, a povestit Lenuța.
Opt ani s-au chinuit în Italia, atât pentru a-și menține pe linia de plutire fetița, care a făcut acolo grădinița și primele trei clase, cât și pentru a strânge bani să-și ridice o altă locuință, acasă la Rîmniceanca. „La un moment dat, soțul meu a avut un accident, și-a tăiat mâna la circular și a rămas fără degete. S-a îmbolnăvit de inimă, de diabet, a rămas fără serviciu și am hotărât să ne întoarcem în țară”, a spus Lenuța.
Șansa vindecării, la Clinica din Chișinău
Cu toate că reușiseră să-și ridice o casă, odată întoarsă acasă, familia Bolocan a început să se confrunte tot mai des cu greutățile aduse de sărăcie. Virgil nu are încă vârsta de pensionare, iar Lenuța nu se poate angaja pentru că Diana are permanent nevoie de îngrijirea ei. „I-am făcut fetei certificat de încadrare în gradul grav de handicap, dar pe mine nu mă poate angaja primăria ca însoțitor fiindcă nu sunt bani. Așa că primesc doar indemnizația de 730 lei lunar și alocația dublă a fetei. Din asta trăim și este foarte, foarte greu, pentru că toate tratamentele de recuperare trebuie plătite. Am avut și ajutor din partea conducerii Protecției Copilului, doamna Nicolaș, care ne-a aprobat să o ducem pe Diana să facă recuperare gratuit aici, la Odobești, unde este un Centru de specialitate. De patru ani, de când ne-am întors acasă, am fost cu fata la Timișoara, unde a fost operată pentru alungirea tendoanelor, ca să poată pune talpa jos, dar acum nu mai poate întinde picioarele, merge îngenunchiată. Este în evidență la doctorul Lăzărean, am dus-o la recuperare și la o clinică din Focșani. În afară de Centrul de la Odobești, peste tot unde trebuie dusă fata se plătește, că sunt toate particulare… Și toți mi-au spus că nu există vindecare”, a explicat anul trecut, înainte de prima operație, mama fetei.
Totuși, într-o zi, femeia a văzut la televizor o emisiune despre un copil cu același diagnostic cu al Dianei, care s-a vindecat după ce a fost operat de echipa de medici de la Clinica TerraMed din Chișinău. „Am luat legătura cu clinica, am aflat că un medic vine și consultă copiii la Galați, la Fundația IKON. Am fost și noi, a consultat-o, și față de alții cărora li s-a spus că nu pot fi operați, nouă ne-a spus că în cazul Dianei vindecarea este posibilă”, a explicat Lenuța.
Practic, fetița va fi operată în trei etape, prin „Miofibrotomie subcutanata pe etape” după metoda Prof. Ulzibat. Pe data de 14 mai anul trecut, Diana a suportat o primă operație la Clinica TerraMed din Chișinău, care a costat 1.850 de euro. Banii s-au adunat cu sprijinul cititorilor noștri, după o campanie de presă a „Monitorului de Vrancea”. Impresionați de drama copilei, vrâncenii au donat atât cât a putut fiecare, astfel încât Diana a reușit să ajungă la operație.
Acum, părinții ei se află în aceeași situație. Cea de a doua operație a Dianei costă tot 1.850 de euro, iar singura speranță de a face rost de ei este tot solidaritatea oamenilor. Mama și tatăl copilei fac un apel disperat la generozitatea și omenia noastră, donațiile reprezentând efectiv șansa vindecării fiicei lor.
„Avem, iarăși, mare nevoie de ajutor”
Lupta celor doi părinți pentru recuperarea sănătății fiicei lor este cruntă și, chiar dacă au fost și unii care le-au spus că n-au decât să-și vândă mașina, de exemplu, ca să facă rost de bani, ei nu pot să capituleze, să se resemneze… „Ce am putut, am vândut. Până și prima casă, cea bătrânească, am vândut-o ca să facem rost de bani pentru Diana. Acum, ce să mai vindem? Nu vom avea unde să mai locuim dacă vindem și casa asta, pe care ne-am ridicat-o cu multă greutate. Iar mașina iar nu putem s-o vindem, pentru că n-am mai avea cu ce s-o transportăm pe fată… Este mare, s-a dezvoltat, este aproape cât mine și nu mai pot s-o duc în brațe. De aceea, vă rugăm să ne înțelegeți. Fără ajutor nu vom putea merge cu Diana la operație și este singura ei șansă…”, este mesajul pe care Lenuța a dorit să-l trimită, prin intermediul cotidianului nostru, spre sufletele câtor mai mulți dintre cititori.
Dacă doriți să contribuiți la reușita acestei a doua intervenții chirurgicale pe care trebuie să o suporte Diana, puteți depune orice sumă de bani (lei) în contul deschis pe numele Bolocan Rose Marie, la BCR Sucursala Odobești: RO 73 RNCB 0269 1404 1248 0001. Totodată, puteți contacta direct familia la numărul de telefon 0734.479.570.
