Cum intri în clădirea Spitalului Militar de Urgență „Focșani” și dai să urci către secții, undeva, în partea dreaptă, sub scări, există o cameră cu ușă de termopan și pereți pavați cu gresie albă. Pacienți, medici, asistente medicale sau aparținători își regăsesc speranța și înalță cele mai aprige dorințe către Dumnezeu. Printre bucățile de faianță albă stau, la loc de cinste, icoane, cruci, iar un candelabru impunător atârnă în mijlocul camerei. În paraclis este făcut și un mic altar, plin de icoane cu chipurile sfinților. Încărcătura divină este mare în paraclis, deși faianța de pe pereți pare în totală discordanță cu obiectele de cult. Însă, multe persoane vin zilnic să se roage aici, iar în fiecare miercuri, aceștia participă la Sfânta Liturghie.
Bolnavii, dar și cadrele medicale erau des vizitate și înainte de preotul militar Ionel Vrânceanu, dar acesta nu avea unde să-i împărtășească sau să-i mărturisească, așa că, în 2013, cu sprijinul conducerii Spitalului Militar, un vis avea să prindă viață. Pentru că nu exista un spațiu pe care să fie construită o capelă, ca la alte spitale, conducerea a găsit spațiu într-un fost depozit de materiale sanitare. „Ideea construirii unei capele pentru folosul bolnavilor dintr-un spital a fost a noastră, a celor din spital. Am considerat că este necesară o capelă pentru pacienți și cadrele medicale pentru a se ruga, regăsi. Neavând posibilitatea să construim o capelă ca la Spitalul Județean, am apelat la această soluție și am făcut un paraclis în locul unui depozit de materiale sanitare”, ne-a precizat colonel dr. Constantin Adochiței.
Paraclisul a fost sfințit de ÎPS Ciprian
Un rol important în realizarea paraclisului din cadrul Spitalului Militar l-a avut și preotul militar Vrânceanu. Acesta a donat mai multe obiecte de cult, iar încetul cu încetul paraclisul a fost amenajat și anul trecut, pe 11 aprilie, a fost sfințit de Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, Înaltpreasfințitul Ciprian. „În toate spitalele din țară și din lume sunt capele de rugăciune și era necesar ca și în acest spital, care este spital de urgență, să existe un paraclis, un colț de rugăciune pentru cadrele medicale, dar mai ales pentru bolnavi. În 2013 am primit această locație, am găsit înțelegere la comandant, doctorul Adochiței și la directorul administrativ, doamna Margareta Manole. Cu obiectele de cult pe care le mai aveam eu și din donații ale unor angajați ai spitalului a început amenajarea. Nu s-a impus și nici nu s-a cerut ajutorul cuiva, dar dacă cineva și a dorit să facă o faptă bună a donat o iconiță, a contribuit cu câte ceva. Anul trecut, pe 11 aprilie, când în calendar este serbat Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Înaltpreasfințitul Părinte Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei și preoții protopopi Balica și Frunză au participat la Sfințirea acestui Paraclis, în prezența cadrelor medicale, a unor autorități, dar și a pacienților”, ne-a spus preotul Vrânceanu.
La momentul sfințirii, ÎPS Ciprian a precizat, conform arhiepiscopiabzvn.ro: „Prin osteneala factorilor responsabili ai acestui spital și cu preocuparea asiduă a părintelui Ionel Vrînceanu, s-a amenajat, în acest spațiu, un paraclis pentru pacienți, dar și pentru medici, spre mângâiere sufletească, pace, tihnă și rugăciune. Înainte de a trata, medicii trebuie să se roage lui Dumnezeu, ca Dumnezeu să conlucreze cu ei în acest act al tămăduirii trupești. Pentru a avea parte de tămăduire trupească, avem nevoie și de tămăduire sufletească. De cele mai multe ori, cauza bolilor trupești, a suferințelor pe care le îndurăm, este păcatul, care înseamnă o ruptură în comuniunea noastră cu Dumnezeu. Din diferite motive, uneori cu știință, alteori fără știință, involuntar, săvârșim aceste păcate, pe care de multe ori le ignorăm. Ele pot fi mici, dar se adună și la un moment creează un dezechilibru în trupul omenesc”.
Paraclisul a primi hramul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, deoarece, spune preotul Vrânceanu, acest sfânt a vindecat mulți bolnavi. „În perioada comunistă, am văzut foarte mulți bolnavi din București, și nu numai care se vindecau la racla cu moaștele Sfintelui Calinic de la Cernica. Puțini știu că Sfântul Calinic a făcut parte din adunarea Ad-hoc a lui Cuza și a făcut minuni multe în timpul vieții lui. A făcut Mânăstirea Frăsinei, acolo unde nu au voie să urce femeile. Astfel, prin numirea acestui paraclis, am dorit să fac și mai mult cunoscut acest sfânt, pentru că este de mare folos celor bolnavi”, mai spune preotul Vrânceanu.
Spitalul Militar „a căpătat suflet, este viu, este un spital care vindecă”
De anul trecut, de când a fost sfințit, atât pacienții, cât și cadrele medicale vin zilnic să se roage în paraclis. Colonelul Adochiței spune că oricine simte nevoia să se roage, poate cere cheia de la ofițerul de serviciu. „Pacienții, cadrele medicale care vor să se roage o pot face oricând, pentru că cheia este la ofițerul de serviciu. Acest paraclis reprezintă mult pentru cadrele medicale, pentru că pot participa la slujbele oficiate de preot, dar și pentru pacienți„, a mai spus colonelul Adochiței.
Preotul Vrânceanu spune că de când a fost înființat paraclisul, Spitalul Militar „a căpătat suflet, este viu, este un spital care vindecă”. Mai mult, preotul spune că prin intermediul lui Dumnezeu, bolile pot fi vindecate. „Rolul lui Dumnezeu este foarte important, pentru că până nu se vindecă sufletul, nu se vindecă nici trupul. Se știe că bolile sufletești sunt cauza bolilor trupești. Și medicii care vorbesc cu pacienții își dau seama, și-mi spun că mulți dintre ei suferă de boli trupești și boli sufletești. Sunt pacienți care nu au putut să moară până nu s-au spovedit și împartășit, până nu s-au împăcat cu Dumnezeu. De când a fost înființat acest loc de rugăciune, se simte o schimbare în viața spitalului, din spusele medicilor și asistenților medicali. Spitalul Militar de Urgență a căpătat suflet, este viu, este un spital care vindecă, se simte puterea lui Dumnezeu”, a mai precizat preotul Vrânceanu.
„Biserica face parte din însăși rațiunea de a exista a spitalului”
Pe site-ul www.ziarullumina.ro, se explică rolul bisericii într-un spital. „Mult mai importantă este asistența spirituală a bolnavului din spital. Actul medical are pe lângă încărcătura științifică o puternică încărcătură etico-psihologică. În lupta cu boala, participarea pacientului nu se reduce la o simplă complianță terapeutică, la a înțelege să respecte indicațiile medicului, ci la un act de voință proprie de încredere și de credință. Efectele uneori miraculoase în boli considerate incurabile, precum și efectele placebo nu pot fi explicate decât prin intervenția credinței. Prezența preotului în spitale devine astfel o necesitate și un element esențial în lupta cu boala. Serviciile medicale contemporane din spitale oferă o vindecare cu ajutorul cunoașterii seculare și a puterii omului. De aceea ele sunt costisitoare și frecvent ineficiente. Starea de sănătate nu se îmbunătățește proporțional cu eforturile materiale și financiare uneori de nesuportat de către orice stat. Biserica creștină aduce pentru credincioși un lucru evident. Îngrijirea sănătății este un remediu temporar, care poate doar să amelioreze, și nu să alunge suferința umană. Vindecarea bolii și vindecarea morții însăși nu pot veni decât din unirea cu Dumnezeu și credința în Dumnezeu este cea care îndepărtează suferința. Cu alte cuvinte, Biserica face parte din însăși rațiunea de a exista a spitalului, iar preotul devine astfel indispensabil în a înarma bolnavul cu arsenalul de luptă împotriva bolii și a angoasei morții. În același timp, constituie un exemplu de etică medicală dând suflet spitalului, care devine astfel o instituție umană și nu o „simplă uzină de sănătate”. (…)Spitalul nu poate exista dacă nu tratează pacientul ca pe o persoană integrală, definit și prin spiritualitatea sa, iar Biserica în spital dă suflet acestuia prin asistența spirituală pe care o acordă pacientului și prin valorile morale pe care le promovează”, se arată întru-un articol al ziarului Lumina.
.jpg)
