Tot mai mulți oameni reclamă, fie telefonic, fie venind la sediul redacției noastre, faptul că patronii la care au lucrat sau la care încă mai lucrează le încalcă flagrant drepturile prevăzute de legislația muncii. Și, cu toate că sunt foarte mulți care atrag atenția asupra aceluiași lucru, cu toate că repercursiunile asupra vieții lor sunt grave, nici unul nu are curajul să-și declare identitatea, să-și asume o reclamație scrisă la ITM Vrancea încă din perioada în care sunt angajați, considerând din start că luptă pentru o cauză pierdută. La fel ca și protagonistul acestui articol, care a venit la sediul redacției noastre să spună că „aceste controale ar trebui să fie chiar inopinate, cei care intră într-o fabrică ar trebui să aibă primul contact cu muncitorii, nu să se adreseze conducerii. Dacă cineva ar reuși să intre să vorbească cu salariații fără să afle conducerea, ar afla că sunt tratați ca sclavii, că sunt patroni care profită din plin de slăbiciunile sistemului legislativ românesc. În fabrici se petrec abuzuri, cei ce conduc se comportă ca niște stăpâni, își permit să sfideze legea, iar în caz de control sunt dinainte avertizați, așa că mereu sunt găsiți în regulă!”, a spus Grigore.
Bărbatul a venit la sediul redacției noastre să-și facă publică povestea, convins că în județ sunt foarte mulți salariați care trec ori au trecut prin ceea ce trece el și n-au curajul să vorbească, de teamă că vor rămâne fără salariul care, de bine de rău, le asigură pâinea cea de toate zilele.
Filmul unei disponibilizări
Grigore spune că a lucrat la fabrica de unde a fost disponibilizat timp de doi ani, pe post de șef de secție. Mai spune că alegerea de a se muta de la cealaltă fabrică la aceasta a fost, după cum a constatat, extrem de neinspirată. Cu timpul, zice că a observat toate neregulile și abaterile de la lege ale patronului însă, cum avea nevoie de un loc de muncă, la fel ca toți ceilalți salariați, a ales să tacă. Din nou, proastă alegere… Dar recunoașteți, câți oare nu fac la fel? „Pe la sfârșitul lunii ianuarie a venit un control de la ITM, anunțat. Înainte de a veni, eu am fost pus să vorbesc cu muncitorii și să-i învăț să mintă în legătură cu programul de lucru, cu sâmbetele, cu salariile… Adică să nu spună că programul normal de lucru nu este de opt ore ci de la ora 7.00 – la 17.00, că în fiecare sâmbătă se lucrează până la ora 11.00, că salariile sunt unele pe cartea de muncă și altele care le ia omul în mână… Eu i-am instruit, controlul a venit și a plecat, totul a fost în regulă. După aia am aflat că soția mea, care este angajată ca muncitor necalificat, a declarat adevărul. Mi-a zis că nu știa că trebuie să spună altceva și a declarat ce este real”, a spus Grigore.
La câteva zile, omul zice că la fabrică a venit patronul din străinătate, foarte supărat. L-a chemat la el, iar bărbatul s-a dus cu inima deschisă, cu gândul că va fi chiar felicitat pentru cum s-a descurcat cu muncitorii la control. „Dar mi-a zis, ori îți dai demisia, ori intri în preaviz. Eu am rămas cu gura căscată, așteptam să mă felicite, nu asta! Mi-a zis că a vândut pachetul de acțiuni, că cei care au cumpărat ar fi zis că șeful de fabrică tre să plece, că suntem zece care suntem disponibilizați și că asta-i situația. Și m-am trezit cu preaviz și eu, apoi și soția mea. Dar eu știu că dacă un om e disponibilizat, înseamnă că nu mai este postul, dar ei au angajat doi necalificați, în condițiile în care și soția mea era tot necalificat și i-au dat preaviz”, a spus Grigore.
Supărat, Grigore și-a pus documentele în plasă și a încercat să afle ce poate face. Zice că nu a reclamat nimic la ITM Vrancea pentru că în ușa instituției s-a întâlnit cu unul dintre inspectorii care fuseseră în control, i-a arătat preavizul și acesta i-a spus că totul este legal. Doar că poate prelungi perioada preavizului cu durata concediului de odihnă pe care nu l-a luat, ceea ce a și solicitat la fabrica respectivă. „Pe 31 martie mi se încheie contractul de muncă. Și nu înțeleg, au spus că vor fi dați afară în total zece oameni, dar dimpotrivă, văd că au fost angajați trei, un maistru care până atunci a lucrat la negru, și doi muncitori necalificați. Văd că numai eu și soția mea am primit primit preaviz. Mie mi-au zis că să nici nu mă mai duc la muncă. Soția mea încă lucrează. Iar în preavizul ei au făcut o greșeală, i l-au dat pe 27 februarie și contractul i se încheie pe 9 martie! Unde sunt cele 21 de zile de preaviz care sunt prevăzute de lege?”, explică Grigore.
„Mi-a zis să conving oamenii să lucreze 9 ore, dar să fie angajați pentru 4!”
Grigore spune că imediat ce s-a văzut cu preavizul în mână, s-a îngrijit să vadă dacă măcar i s-au plătit cotizațiile la stat de către angajator. „Am fost la Casa de Pensii de unde am aflat că pentru primele trei luni de la angajarea mea, nu au fost plătite contribuțiile. Și stau și mă întreb, pentru restul timpului cât se vede că s-au plătit, s-or fi plătit pentru 8 ore? Sau pentru 2, sau pentru 4? Că zicea patronul la un moment dat să mă duc să conving oamenii să fie de acord să lucreze 9 ore, dar să fie pontați numai 4, ca să facă el economie la dările către stat! Cum aș fi putut eu să fac așa ceva? Cum să conving eu salariații să fie de acord cu asta, că au și ei nevoie de asigurări, de vechime! Și așa pe cartea de muncă e trecut un salariu și în mână iei altul la fabrica aceea. De exemplu, eu aveam pe cartea de muncă salariu de 1.000 de lei, dar primeam de fapt 2.100 lei. Adică mă plătea la negru. Exista acolo un stat de plată care se distrugea și unul care mergea la organele statului. Nici la soția mea nu e în regulă, avea pe cartea de muncă salariul minim, adică 970 de lei, și lua în mână 800 de lei, ceea ce e prea mult dacă socotești toate contribuțiile”, a explicat Grigore, pomenind și despre o altă situație la care a fost martor de-a lungul timpului. El și-a amintit de colegi care au fost disponibilizați de la fabrica respectivă, dar care nu au putut lua șomaj pentru că angajatorul nu-și plătise contribuțiile. „Dar au făcut niște aranjamente cei de la fabrică, au plătit retroactiv și s-a rezolvat problema”, a punctat omul.
Dator la bănci și fără serviciu, la 56 de ani
Cum în ziua de azi locurile de muncă sunt mai greu de găsit decât orice, cei care au așa ceva țin cu dinții de ele, chit că au sau n-au contracte de muncă în care să fie prevăzute corect, real, toate condițiile angajării, drepturile și obligațiile ambelor părți. Totuși, lucrurile nu trebuie să fie chiar așa, iar Grigore tocmai asupra acestui lucru dorește să atragă atenția oamenilor, făcându-și publică povestea. „Am spus toate acestea ca oamenii să știe și să aibă grijă să nu li se întâmple și lor să fie dați afară fără să aibă nicio vină, cum am fost dat afară eu. Practic, am fost obligat să plec. Cum să mă lupt eu cu ei? Pierd din start, fiindcă ei au bani și relații. Nu vreau să mă răzbun, motiv pentru care nu vreau să spun numele fabricii, nu are rost. Vreau doar să atrag atenția asupra felului în care sunt tratați muncitorii în fabrici, ca niște sclavi, de către mulți patroni, care se comportă ca niște stăpâni pe plantație. Dacă am fi tratați cu respect, nimeni n-ar mai pleca de la locul de muncă. Iar când vezi cu ochii tăi că toți sunt mână în mână, ție, ca salariat, chiar că nu-ți rămâne nicio speranță”, este convins Grigore.
