Doctorița Diana Stoica face parte din generația de medici tineri. Este medic epidemiolog la Spitalul Județean de Urgență Focșani și practică cu drag această meserie, deși sunt persoane care nu o înțeleg. A absolvit Liceul Economic, dar asta nu înseamnă că nu și-a urmat visul de a deveni medic. Zilnic, medicul Diana Stoica duce o „luptă” asiduă cu infecțiile care apar în Spitalul Județean. Consideră că în această unitate sunt respectate normele de igienă, în comparație cu alte spitale.
Reporter: Unde v-ați născut și unde ați copilărit?
Medicul Diana Stoica: M-am născut în Focșani, sunt focșăneancă get beget. Aici am copilărit și am terminat Liceul Economic.
Rep.: Economic? Cum de ați dat la Facultatea de Medicină?
D.S.: Eu mi-am dorit întotdeauna Medicina, încă din școala gimnazială. Participam la olimpiade de anatomie. Mi-am dorit meseria în halat alb, însă părinții mei atunci au gândit mai practic. Făcând un liceu economic, ei spuneau că voi ieși cu o meserie imediat după băncile liceului și am zis să-mi ascult părinții. Eu i-am ascultat, însă nu mi-a plăcut și mi-am zis „decât un contabil prost, mai bine un medic bun”. Adevărat. M-am chinuit, pentru că la liceu am făcut alte materii, iar pentru admitere am dat la alte materii. Am făcut pregătire, dar pregătirea cea mai eficientă și bună a fost susținerea părinților. Mama învăța cu mine. De dimineața și până seara stătea cu mine și mă ajuta să învăț, iar seara ieșeam la plimbare ca să mă recreez. Eu am spart gheața în familia mea cu acest domeniu. După mine, a venit și sora mea cea mică, care a optat tot pentru domeniul sanitar, numai că e farmacistă la Iași.
Rep.: Și unde ați făcut facultatea?
D.S.: La Iași, timp de 6 ani, iar Rezidențiatul tot acolo. Am multe amintiri din perioada facultății. 6 ani am stat în cămin, pentru că am zis că dacă vrei să înveți, o faci oriunde. Din cămin am foarte multe amintiri, plăcute până la mai puțin plăcute. Glumele colegilor, dar și perioada de examene, când toată lumea învăța și trebuia să ne rezervăm loc în sala de lectură. Mentori în facultate… toți profesorii. Fiecare a contribuit cu ceva, dar în Rezidențiat au fost unii care au contribuit mai mult.
Rep.: De ce ați optat la Rezidențiat pentru Epidemiologie?
D.S.: După ce am terminat facultatea, era scos la concurs postul de epidemiolog de la Spitalul Județean. Ä‚sta a fost un factor decisiv, mai ales că eu sunt focșăneancă. În județul Vrancea au fost scoase și alte posturi, dar am stat și am cântărit și m-am gândit că epidemiologia înseamnă medicină preventivă. Și am zis că mi-ar plăcea, mai ales că ea a fost înaintea medicinei curative. Primul an a fost decisiv, pentru că am cunoscut-o pe doctorița Șoană și atunci mi-am zis că nu mai plec. Mi-a plăcut, am absorbit de la dumneai tot ceea ce știa și mi-a plăcut. Apoi, am făcut stagiul la Secția de Boli Infecțioase, unde am cunoscut toți medicii infecționiști, cărora nu am ce să le reproșez. Fiecare m-a învățat câte ceva. Acolo am făcut prima puncție lombară alături de doamna doctor Șerban, de doamna doctor Carteleanu. Apoi, am fost la Direcția de Sănătate Publică, unde am cunoscut-o pe doamna doctor Maiorov și fiecare a contribuit la formarea mea. Am făcut 4 ani de Rezidențiat, apoi am venit pe post aici.
Rep.: Vreau să explicați ce înseamnă Epidemiologia. Mulți nu știu.
D.S.: Epidemiologia se poate aplica, în special, în cazul bolilor transmisibile, dar o putem aplica și în cazul bolilor netransmisibile, cum ar fi diabetul zaharat, bolile cardiovasculare. Prevenția se poate face în orice boală. Epidemiologia este ramura principală a medicinei preventive. Este o meserie ingrată, pentru că, după cum spun unii, noi mai mult suntem cu vorbăria, și asta plictisește, dar măsurile care le-am aplica noi sunt mai eficiente, pentru că nu s-ar ajunge la boală. Noi încă ne ghidăm după dictonul lui Hipocrate, că este mai ușor să-l adaptăm: mai ieftin să previi, decât să tratezi o boală.
Rep.: Cum ați fost primită la Spitalul Județean?
D.S.: Bine, am avut-o pe doamna doctor Șoană, care mi-a împărtășit multe din meseria de epidemiolog din spital, deci mi le-a împărtășit și pe cele bune, dar și pe cele rele. Zilnic, mai ales la început, m-am confruntat cu foarte multe.
Rep.: Mai exact, cu ce se poate confrunta un epidemiolog de spital?
D.S.: După cum am zis, meseria mea este ingrată. Epidemiologia este un organ de control la nivel de spital. Fiind organ de control, nu ai cum să fii iubit. Cred că ești iubit numai de cei care înțeleg. Mă bucur că în ultima perioadă am multe cadre medicale, mai ales medici, care înțeleg meseria mea. E vorba de medicii tineri, iar colaborarea cu medicii cu ceva mai multă experiență este pe drumul cel bun, se poate și mai bine. Măsurile pe care le aplic, și care sunt necesare a fi aplicate, nu sunt bine primite de toți.
Rep.: Spitalul Județean este primul din județ la infecțiile nozocomiale. De ce?
D.S.: Infecțiile nozocomiale nu pot fi eradicate, dar pot fi evitate. Sunt infecții nozocomiale exogene, apărute din cauza îngrijirilor medicale pe care le primește un pacient, și infecții endogene, care pot fi mai puțin evitate. Cele endogene se referă la infecțiile pe care un pacient le face cu propriile microorganisme și le face în spital. Eu acționez în infecțiile care pot fi evitate. Cea mai importantă măsură, care este valabilă peste tot, nu numai în spitale, este spălatul mâinilor. Prin mâini se pot transmite o grămadă de germeni. Nu e de ajuns să ne spălăm doar cu apă și săpun, ci e important și cum ne spălăm, pașii, timpul de acțiune.
Rep.: Considerați că în Spitalul Județean este curățenie?
D.S.: Câteodată, mizeria este confundată cu degradarea fizică a mobilierului, saloanelor, suprafețelor. Nu pot spune că este mizerie, făcând o comparație cu unele spitale universitare. Și o spun și în calitate de pacientă. Din punct de vedere al curățeniei, în Spitalul Județean este foarte bine. Dar, din păcate, se confundă mizeria cu degradarea.
Rep.: Vă este greu să fiți singurul epidemiolog într-un spital de urgență?
D.S.: E greu. Aș mai avea nevoie de un coleg, oricând. Eu fac și muncă de teren, și muncă de asistent, și de medic. Recoltez din secții și fac anchete epidemiologice. Zilnic avem în desfășurare anchete epidemiologice.
Rep.: Când se descoperă că un pacient dintr-o secție a făcut o infecție nozocomială ce măsuri sunt luate?
D.S.: Depinde ce infecție nozocomială a făcut. Prima regulă este ca pacientul să fie transferat la Secția de Boli Infecțioase, pentru izolare. Apoi, se merge în secția respectivă pentru a vedea de unde a plecat infecția. De exemplu, în cazul septicemiilor, e grav dacă germenii ajung în sânge. De cele mai multe ori pleacă de la branule, înseamnă că nu a fost montată în condiții de asepsie sau personalul medical nu a respectat regulile care se impun. În cazurile grave se poate ajunge la sancționarea cadrului medical.
Rep.: Că sunteți în domeniu, ce părere aveți despre campania contra vaccinare, dusă în ultima perioadă?
D.S.: Eu sunt pro vaccinare, dar cu limite. Vaccinurile care fac parte din Programul Național de Imunizări le recomand. Am zis cu limite, ca să nu trecem în cealaltă extremă, pentru că există o mulțime de boli prevenibile prin vaccinare, dar să nu ne vaccinăm cu toate. Le recomand pe cele din program, plus alte vaccinuri. Sunt persoane care fac parte din anumite categorii de risc, și atunci recomand anumite vaccinuri sau dacă cineva pleacă într-o țară din continetul african, le recomand anumite vaccinuri. Eu m-am vaccinat mereu. Eu le recomand părinților care sunt bombardați de mesaje contra vaccinare, să se gândească ce importanță a avut vaccinul de-a lungul timpului. Dacă nu era vaccinologia, ne confruntam cu multe epidemii și în ziua de astăzi. Vaccinul a plecat de la epidemia de variolă, dacă nu exista vaccinul încă ne confruntam cu astfel de epidemii. Plus că nu a fost concretizată legătura dintre vaccinuri și autism. Vaccinul trebuie privit ca o medicație, care are indicații, contraindicații și reacții adverse. De exemplu, antibioticele au mai multe reacții adverse decât vaccinurile. Eu mi-am vaccinat copilul. Eu aș recomanda ca atunci când încep vaccinările în școli, medicul de medicină școlară să se ducă la o sedință cu părinții și să le explice beneficiile vaccinurilor. Vaccinul previne apariția unei boli, dar și consecințele bolii. De exemplu, gripa poate fi mortală, iar de-a lungul timpului, epidemiile de gripă au produs mai multe decese decât războaiele în sine.
Rep.: Despre viața personală ce ne puteți spune?
D.S.: Sunt fiica unor părinți minunați, din păcate mama nu mai este. Sunt mama unui băiețel de 3 ani, care-mi bucură zilele, sunt soția unui om minunat.
Rep.: Vă doriți ca fiul dumneavoastră să devină medic?
D.S.: Sinceră să fiu, ceva din mine spune că da. Dar după cum îi văd eu acum înclinațiile, sigur nu va opta pentru medicină. Eu îl voi susține în tot ceea ce va face, dar el tinde către domeniul artistic.
Rep.: Ce planuri de viitor aveți? Atât personal, cât și profesional.
D.S.: Planuri sunt, dar nu știu dacă e bine să le spun. Planuri am. Să nu mă limitez la a fi epidemiolog de spital. Eu desfășor multe activități. Îmi propun să promovez prevenția, să mă axez mai mult pe partea de vaccinologie. Colaborez cu mai multe instituții pe partea de prevenție, iar asta e destul de important. Predau la o școală sanitară, unde elevii descoperă epidemiologia. Le fac și curs de vaccinologie, pentru că e bine să știe de mici importanța vaccinurilor.
Rep.: Ce hobby-uri aveți?
D.S.: Timp nu prea mai am, pentru că sunt implicată în mai multe proiecte. Îmi place să citesc beletristică, dar în ultima perioadă nu am mai citit. În facultate aveam mai mult timp și citeam multă beletristică. Îmi place să merg la teatru și am un avantaj că soțul lucrează la teatru.
Rep.: E greu să fiți și medic, mamă, dar și profesor la școală?
D.S.: E greu, nu ar trebui să spun asta, dar e greu, mai ales că sunt momente în care mă gândesc că nu i-am acordat destul timp copilului.
Rep.: Dacă ar fi să mulțumiți cuiva pentru ceea ce sunteți azi ca medic și ca om, cui i-ați mulțumi?
D.S.: Părinților, în special mamei.
