De patru zile, Dan Corneliu Hudici, de 66 de ani, din Adăpostul de Noapte pentru oamenii străzii „Sfântul Nicolae” din Focșani, se află în greva foamei, și spune că a recurs la acest gest – „dreptul meu constituțional de a protesta prin greva foamei” – pentru că nu mai suportă nedreptatea și nenorocirile care i s-au întâmplat și care l-au aruncat în stradă. Grav bolnav de inimă, el a explicat că nici medicamente nu mai poate lua pentru că nu are bani să și le cumpere, chiar dacă sunt compensate, și nici vreo perspectivă de îmbunătățire a vieții sale nu are. Corneliu Hudici a explicat că existența i s-a ruinat după ce „în februarie mi s-a luat apartamentul cu decizie și a doua zi s-a și vândut. Cu tot ce era în el! A doua zi a și fost cumpărat cu 40 de mii de euro de cineva care are și o firmă de imobiliare. Mi s-a luat apartamentul pentru o datorie de 1800 de euro, iar eu nu am știut nimic, pe mine nu m-a înștiințat nimeni. N-am mai putut intra în casă! Nu știu unde sunt lucrurile mele, unde este mobila, am rămas fără haine, fără nimic… Mi-a dat cineva o haină de pomană, așa am ajuns, că lucrurile mele, tot ce a fost al meu în casa aia, nu știu unde sunt!”.
Bărbatul spune că după ce i s-a luat apartamentul, situat pe strada Pleveni nr. 2, și s-a trezit dintr-o dată fără adăpost, a fost nevoit să doarmă pe străzi, prin parcuri și o vreme în stația de autobuz de la spital. „Când n-am mai putut, m-am dus la primarul Bacinschi și i-am spus să vorbească cu doamna Davidean să mă primească aici, în adăpost”, explică, plângând. „Aici sunt cam de după Paști, aproape din vară. Am vrut să fac greva foamei în fața judecătoriei, dar au chemat jandarmii și m-au dus la psihiatrie! De acolo mi-au dat drumul, și normal, spunând că nu am nicio problemă psihică! Așa făceau comuniștii, te băgau la psihiatrie când erai contra sistemului, și acum văd că nimic nu s-a schimbat. Când aud ăștia de greva foamei se poartă de parcă n-ar fi un drept constituțional!”, a spus omul.
„Ce pastile iei, măi boschet?”
Dan Corneliu Hudici spune că dorește să vină acolo la Adăpost, să discute cu el „primarul Decebal Bacinschi, președintele Tribunalului și procurorul șef, pentru că mie mi s-au făcut mai multe abuzuri foarte grave și nimeni nu vrea să discute cu mine omenește! Eu n-am cerut nimănui nimic, nu m-am dus să cerșesc ca revoluționar, cum au făcut alții, n-am fost comunist. N-am nevoie de ajutorul nimănui, vreau doar să mi se dea înapoi ce a fost al meu! Și vreau să nu mai țipe nimeni la mine pentru că sunt un om normal, n-am dat în cap nimănui, n-am furat, n-am omorât!„. Mai mult, bărbatul e peste măsură de revoltat că, după ce că i s-a vândut apartamentul cu toate datoriile aferente trecute la Enet, zice că s-a trezit dat în judecată tocmai de Enet „ca să plătesc datoriile! Păi dacă s-a vândut apartamentul, nu s-au recuperat datoriile?! Pentru ce m-a mai dat în judecată Enetul?!”.
Astăzi e a cincea zi de când Corneliu Hudici se află în greva foamei și spune că protestul său nu va înceta până când nu-l vor asculta autoritățile pe care le-a amintit. Sâmbătă, el zice că a sunat la 112 anunțând că se află în greva foamei, că are probleme cu inima și a solicitat să vină o salvare. „Dar întâi au venit poliția și jandarmii. De abia după aia salvarea… Când a intrat aici ăla de la salvare, unul cu barbă, mi-a zis «ia să văd măi boschet, ce pastile iei?». L-am dat afară! Păi așa te porți tu, cadru medical? Îmi spui boschet? Dar știe el care e situația mea, ce am făcut eu în viața mea, ca să-mi spună mie «boschet»?! Toți te umilesc, toți țipă în loc să asculte ce probleme ai”, a povestit bărbatul, care este decis să nu mai iasă din Adăpost, convins că de fiecare dată, în loc să fie dus ca să i se trateze inima, va fi dus la psihiatrie.
Fără niciun venit, pentru că nu are bani să plătească eliberarea adeverințelor
Situația lui Corneliu Hudici este, într-adevăr, ingrată, iar omul pare că din pricina tuturor lucrurilor care i s-au întâmplat, a intrat într-o adâncă depresie. Spune că deși a lucrat – ca sportiv profesionist multă vreme, ca ziarist la Evenimentul Zilei, Ziua și România Mare, apoi prin Galați la Combinatul Siderurgic, la Tulcea și prin alte locuri – nu are nicio pensie, deși vârsta necesară pensionării a împlinit-o de mult. „Am rămas și fără acte, și trebuie să aduc dovezi că am lucrat. Am început să scriu scrisori pe la toate locurile de muncă, am început și să primesc răspuns, dar să știți că și scrisorile astea trimise recomandate, cu confirmare de primire, costă peste 15, chiar 20 de lei. Am fost încadrat în gradul II de handicap din cauza bolii grave de inimă pe care o am, dar fiindcă nu am avut bani ca să plătesc pe la doctori referatele și adeverințele, nu m-am dus să-mi reînnoiesc certificatul de încadrare și am rămas și fără acei bani. Era bine atunci când aveam încadrarea în grad de handicap, că primeam gratuit medicamentele. Acum trebuie să le cumpăr, și costă cam 200 de lei lunar. Nu am bani, acum le iau pe ultimele și după aceea nu mai iau. Nu am nimic, nici pensie, nici indemnizație de handicap, nici venit minim garantat, nimic, nimic… Ce să fac altceva?”, spune bărbatul, explicând că, de ceva vreme, are și un început de Parkinson și Alzheimer, care fără medicamente nu pot fi ținute în frâu.
„Îmi pun capăt zilelor dacă nu mă ascultă nimeni!”
Corneliu Hudici zice că nu se poate obișnui deloc cu situația în care se află, că vrea cu orice preț casa lui, sau măcar toate lucrurile din ea, și că dorește să discute neapărat cu oficialitățile despre cele ce i s-au întâmplat. „Eu nu voi aștepta la nesfârșit și nici nu vreau să mai fiu trimis la psihiatrie, pentru că nu sunt nebun, chiar și cei de acolo au zis că n-am ce să caut la psihiatrie! Dacă fac greva foamei nu înseamnă că sunt nebun! Vreau să vină aici primarul Bacinschi, președintele Tribunalului și procurorul șef pentru că eu am suferit abuzuri grave! Nu mai vreau să mi se vorbească urât, nu mai vreau să fiu umilit! Vreau să arăt ce abuzuri mi s-au făcut, că am toate documentele! Dacă nu, îmi pun capăt zilelor! Eu nu vreau să rămân pentru toată viața în adăpost! O să-mi pun capăt zilelor, dacă altă soluție nu există!”, a spus, foarte serios, Corneliu Hudici.
Crucea Roșie Vrancea îi este alături
Cu toate că bărbatul spune că nu vrea să rămână veșnic în Adăpostul de Noapte, totuși, Crucea Roșie Vrancea este singura instituție care i-a întins o mână de ajutor atunci când era cel mai disperat. Astfel, Corneliu Hudici nu mai este nevoit să doarmă pe străzi sau prin parcuri și va fi sprijinit să își capete sau recapete drepturile pe care le are: o pensie, o indemnizație de handicap etc. „Domnul Hudici este o persoană cu nemulțumirile și neîmplinirile sale datorate unor întâmplări mai puțin fericite din viața dumnealui. Încercăm să fim cât mai aproape de nevoile lui. Dacă pe cele de bază, locuința, căldura, igiena și parțial hrana reușim să i le asigurăm în parteneriat cu Consiliul Local Focșani, pe prietenii pe care i-a pierdut și care îi lipsesc foarte mult este greu să-i suplinim… Dar încercăm! Managerul de caz din echipa Crucii Roșii îi va fi aproape, se va ocupa de obținerea drepturilor lui, iar cu mine personal poate comunica ori de câte ori este necesar. Are însă nevoie de prieteni, care sunt bineveniți la Centrul de criză din Focșani, de pe strada Albinei, unde domnul Hudici are o locuință civilizată și o mică colecție de cărți, o pasiune de care s-ar despărți cu greu!”, a declarat Rodica Davidean, directorul Filialei de Cruce Roșie Vrancea.
Însă, cu toate că nevoile sale de bază îi sunt asigurate, cu toate că va fi sprijinit să-și obțină drepturile bănești, Corneliu Hudici nu se va putea niciodată resemna în fața nedreptăților și abuzurilor prin care, zice el, i-a fost luată casa. Ba mai mult, și cu toate lucrurile din ea – un fapt total nedrept și absolut neobișnuit!
