Anul trecut, scriam un episod din Jurnalul de mamă, pe care îl intitulam „Crăciun fericit! Chiar dacă e abia noiembrie”. Mă inspirase o poză găsită pe facebook, cu Batman care-i dă o palmă unui personaj cu căciuliță roș-albă pe cap și-i spune: „Ho, bre, e abia noiembrie!” (traducere personală), când celălalt încearcă să-i ureze „Crăciun feri….”. Articolul îl puteți (re)citi accesând
http://www.monitorulvn.ro/articole/jurnal-de-mama-episodul-xxx–craciun-fericit-chiar-daca-e-abia-noiembrie_2_154612.html
Constat însă că anul acesta Crăciunul vine mult, mult mai repede. De fapt, la începutul lui octombrie am remarcat pe rafturile unui supermarket crăciunei, reni și alte astfel de figurine din ciocolată. Săptămâna trecută îmi spunea colega Diana că a văzut într-un hypermarket globuri, ghirlande, stele și steluțe, figuri și figurine de reni, moși crăciuni, oameni de zăpada, pungi și punguțe. Duminică, am luat un pliant de la un magazin de electrocasnice, iar Moș Crăciun era bosumflat pe ultima pagină din cauza prețurilor prea mici; desigur. Pe facebook, apar diverse postări cu săniuțe ori costumașe în culorile roșu și alb. Cireașa de pe tort au reprezentat-o urările de „sărbători fericite” adresate vrâncenilor de unii cântăreți veniți la Festivalul Bachus.
Discutam cu ceva timp în urmă cu un preot din Focșani, care-mi spunea că semnificația Crăciunului a fost „mutilată” de marile lanțuri de magazine, care au transformat această sărbătoare într-o beție a cumpărăturilor, făcându-i pe oameni să uite de aspectul religios, care ar trebui să fie pe primul loc. Crăciunul este, de fapt, sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos în ieslea de la Betleem. Dar Iisus este pus pe plan secund, locul lui fiind luat de Moș Crăciun, acest personaj pe care ar trebui să-l analizăm cu mai multă atenție și eventual să-l luăm la întrebări.
Nu mă înțelegeți greșit, nu mi-am schimbat radical părerile de anul trecut până acum. Îmi plac în continuare bradul, globurile, cadourile, mirosul de cozonac și friptură, zilele libere, zăpada (de-o fi să fie), crăciunii și crăciunițele. Dar de la an la an mi se pare totuși că Moș Crăciun devine tot mai mercantil, aproape că ne impune să cumpărăm și să așezăm sub brad ori pe masă tot felul de produse de care, zău, nu știu dacă avem cu adevărat nevoie. De la electronice și electrocasnice până la jucării, de la brazi artificiali până la haine, de la cozonaci italienești la ciocolată elvețiană, totul înseamnă bani cheltuiți. Dar unde e Cristos în toate astea? E ca și cum am merge la ziua cuiva, dar în loc să-i cântăm la mulți ani sărbătoritului, discutăm despre vecina nou mutată la etajul trei. Cred că, indiferent de convingerile religioase, Crăciunul ar trebui să fie mai puțin o goană după cadouri și mai mult un prilej de a petrece timpul cu familia, de a primi colindători și a asculta mesajul acestora, de a fi mai buni, mai primitori, mai atenți la noi înșine și la cei din jur.
