Au apărut în ediție comasată (deocamdată în sistem on line, în circuit închis, prin grația și rafinamentul colegial al doamnei Nina Deșliu) numerele 1 și 2 din prestigioasa revistă literară Saeculum. O revistă de ținută, de un înalt nivel cultural, cu un conținut prestigios ilustrat, spre exemplu, de Magda Ursache – Un suflet este o teofanie (pag.5), Liviu Ioan Stoiciu – Jurnalul poemelor (pag.9), Iordan Datcu – Vasile Voiculescu despre horă (pag.43), pr. Dumitru Radu -Teologia și istoria literaturii (pag.108), Gheorghe Moldoveanu – Ortografia pretinde simplitate, coerență, noncontradicție (pag.119), poeme de Paul Spirescu (pag.206) ș.a.m.d.
Pentru nerăbdarea cititorilor de literatură de calitate, redăm, în premieră cum se zice, câteva fragmente din conținutul revistei:
Din articolul Mircea Dinutz – un an de eternitate (pag.1) publicat de redacție în locul editorialelor semnate de critic, în semn de prețuire și grațioasă aducere aminte: (Ion Tudor Iovian) «Am resimțit dispariția lui Mircea Dinutz ca pe o pierdere personală. Pleca din orizontul meu familiar un om care constituia un reper necesar, aproape de neînlocuit, prin singularitatea lui de cărturar, critic și istoric literar profund implicat în viața secretă a literaturii. A opus bolii ruinătoare scrisul, prietenia, smerenia, simplitatea, demnitatea. Apoi am realizat faptul că plecarea lui din lumea asta (pe care a iubit-o cu un fel de disperare că nu i se poate dărui mai mult!) e o mare pierdere nu numai pentru familie, pentru prieteni și neprieteni, dar mai ales pentru limba și literatura română, în aceste vremuri de sărăcire și sălbăticire a existenței noastre, de manelizare și țigănire a culturii, de condamnabilă indiferență/abandonare a „jocului secund” al artei. Rarele mele întâlniri cu el, după ce s-a „desțărat” din Moldova de Mijloc și după ce boala îl ținea prizonier în singurătatea totuși fecundă a bibliotecii, au fost adevărate festinuri intelectuale.»
Din articolul Un suflet este o teofanie (pag.5) semnat de Magda Ursache: «E vreun poet care să accepte provocarea altei continuări a Mioriței? Poate Nicolae Dabija, care îi scria Bătrânului meu, pe pagina de gardă a nuvelelor intitulate Nu vă îndrăgostiți primăvara!: „Fratelui Basarabiei Petru Ursache, păstorul Mioriței, recuperatorul Basarabiei poeților în antologiile care refac Å¢ara așa cum e ea pe hârtiile lui Dumnezeu, recunoștința și dragostea veche a lui Nicolae Dabija. 26 aprilie 2013. „Magda, ticăloșii, ucigașii au pierdut lupta, nu Păstorul. El a avut puterea, după Eliade, să-și preschimbe moartea în nuntă cosmică, mitică. Nu l-au omorât tâlharii, nu-i mort, el este mirele.”»
Din articolul Teologia și istoria literaturii (pag.108) semnat de pr.Dumitru Radu: «Ne raportăm la literatura dacoromană și la scriitorii de valoare universală care au ilustrat-o, cu dragoste și admirație, dar mai ales cu o bucurie ce nu poate fi spusă de-ajuns în cuvinte. Suntem moștenitorii unei mari culturi, care semnifică ceea ce este spiritual și înălțător în fiecare dintre noi, dar și în neamul românesc hristofor de pretutindeni. Națiunea română este o mare putere în cultură, prin valorile ei nepieritoare pe care le-a dăruit și le dăruiește oamenilor de pretutindeni, pururi însetați de bine, de adevăr și de frumusețe.»
Dintr-un poem de Paul Spirescu, Îngerul orb, așa cum aș fi vrut să se termine (cu permisiunea generoasă a poetului):
«Şi-a pierdut complet vederea Îngerul acesta care mă
veghează pe mine:
stă și bâjbâie primprejurul casei
pipăie scoarța caișilor cu buricele degetelor,
ca un câine de vânătoare adulmecă aerul în stânga și-
n dreapta
și confundă ușa cu acoperișul cel împodobit cu
smoala
sufletelor intrate în putrefacție.
De-acum încolo va trebui să-l veghez eu pe el –
îmi tot zic și-mi repet la nesfârșit,
închinându-mă cu limba în cerul gurii,
ca o babă care trage să moară…»
LILI GOIA
