An de an, tot mai mulți copii au nevoie de intervenția specialiștilor Protecției Copilului, așa cum reiese din statisticile întocmite la nivelul DGASPC Vrancea. Anul trecut, echipa mobilă a Serviciului de Intervenție în Regim de Urgență (SIRU) s-a deplasat acasă la 918 copii din toate colțurile județului nostru, aflați în situații de risc. După evaluările făcute, pentru 122 dintre aceștia s-a dispus măsura plasamentului. Părinții acestor copii, precum și ai altora care pot ajunge în aceeași situație trebuie să știe, însă, că în anumite cazuri ar putea să plătească la propriu pentru neglijența cu care și-au tratat odraslele.
Potrivit Legii 272/2004 modificată, părinții pot fi obligați să suporte din propriul buzunar o contribuție lunară pentru întreținerea copilului ajuns în plasament, cuantumul fiind stabilit de Comisia pentru protecția copilului sau, după caz, de instanța care a dispus plasamentul. „Sumele astfel încasate se constituie venit la bugetul județului. Dacă plata contribuției la întreținerea copilului nu este posibilă, instanța obligă părintele apt de muncă să presteze între 20 și 40 de ore lunar pentru fiecare copil, acțiuni sau lucrări de interes local, pe durata aplicării măsurii de protecție specială, pe raza administrativ-teritorială în care are domiciliul sau reședința”, prevede legea.
Ce copii beneficiază de măsuri de protecție specială
Măsurile de protecție specială a copilului sunt plasamentul, plasamentul în regim de urgență și supravegherea specializată. De aceste măsuri beneficiază: copilul ai cărui părinți sunt decedați, necunoscuți, decăzuți din exercițiul drepturilor părintești sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părintești, puși sub interdicție, declarați judecătorește morți sau dispăruți, când nu a putut fi instituită tutela; copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinților din motive neimputabile acestora; copilul abuzat, neglijat, exploatat sau supus oricărei forme de violență asupra copilului; copilul găsit sau copilul părăsit în unități sanitare; copilul care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și care nu răspunde penal.
Actele normative în vigoare dau dreptul părintelui, precum și copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, să atace în instanță măsurile de protecție specială instituite. Ei vor beneficia, în acest caz, de asistență juridică gratuită.
Ce este plasamentul
Plasamentul copilului constituie o măsură de protecție specială aplicată pentru o perioadă limitată de timp, care poate fi dispusă, după caz, la o persoană sau familie, la un asistent maternal sau la un serviciu de tip rezidențial. Persoana sau familia care primește un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România și să fie evaluată de DGASPC cu privire la garanțiile morale și condițiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament. Pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află la persoana/ familia/ asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
Legislația în vigoare interzice plasarea copilului mai mic de doi ani în centre rezidențiale, ci doar la familia extinsă sau substitutivă. Excepție fac doar cazurile în care micuții au handicapuri grave și sunt dependenți de îngrijiri ce nu pot fi acordate decât în servicii de tip rezidențial specializate.
Copilul va fi plasat cu prioritate la familia extinsă, dacă este posibil, sau la familia susbstitutivă. Frații trebuie menținuți împreună, iar părinții au dreptul de a-și vizita copiii și de a menține legătura cu aceștia. În cazul în care există acordul părinților, măsura plasamentului se stabilește de Comisia pentru protecția copilului. În funcție de caz însă, aceasta va fi stabilită de instanța de judecată, la cererea DGASPC. De menționat este faptul că drepturile și obligațiile părintești se mențin pe toată durata plasamentului.
În ce cazuri se instituie plasamentul în regim de urgență
Pentru copilul abuzat, neglijat, supus oricăror forme de violență, precum și pentru copilul găsit sau părăsit în unități sanitare, se stabilește plasamentul în regim de urgență. Aceasta este tot o măsură de protecție specială care se poate dispune și în cazul copilului al cărui unic ocrotitor legal sau ambii au fost reținuți, arestați, internați sau în situația în care, din orice alt motiv, aceștia nu își pot exercita drepturile și obligațiile părintești. Părinții trebuie să știe însă că, în situația instituirii plasamentului în regim de urgență drepturile părintești se suspendă, până când instanța judecătorească va decide cu privire la menținerea sau înlocuirea acestei măsuri, și cu privire la exercitarea drepturilor părintești. „Pe perioada suspendării, drepturile și obligațiile părintești privitoare la persoana copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către persoana, familia, asistentul maternal sau șeful serviciului de tip rezidențial care a primit copilul în plasament în regim de urgență, iar cele privitoare la bunurile copilului sunt exercitate și, respectiv, îndeplinite de către directorul DGASPC”, prevede legislația în vigoare.
Măsura plasamentului în regim de urgență se stabilește de directorul DGASPC. Dacă părinții sau cei la care stă copilul aflat în risc se opun verificărilor ce trebuie făcute de reprezentanții DGASPC, atunci instituția va sesiza instanța de judecată solicitând emiterea unei ordonanțe președințiale de plasare a copilului în regim de urgență. „În situația plasamentului în regim de urgență dispus de către directorul DGASPC, aceasta este obligată să sesizeze instanța judecătorească în termen de 5 zile de la data la care a dispus această măsură. În situația în care nu se mai mențin împrejurările care au stat la baza stabilirii măsurii plasamentului în regim de urgență, directorul DGASPC poate dispune revocarea măsurii de plasament în regim de urgență. Instanța judecătorească va analiza motivele care au stat la baza măsurii adoptate de către DGASPC și va dispune încetarea plasamentului în regim de urgență și, după caz, reintegrarea copilului în familia sa, înlocuirea plasamentului în regim de urgență cu tutela sau cu măsura plasamentului. Instanța se va pronunța, totodată, cu privire la exercitarea drepturilor părintești”, mai reglementează actele normative în vigoare.
Situația copilului reintegrat, urmărită minim 6 luni
La încetarea măsurilor de protecție specială prin reintegrarea copilului în familia sa, specialiștii Serviciului Public Local de Asistență Socială din cadrul primăriilor de domiciliu a acestuia au obligația de a urmări evoluția dezvoltării copilului, precum și modul în care părinții își exercită drepturile și își îndeplinesc obligațiile cu privire la copil. În acest scop, acestea întocmesc rapoarte lunare pe o perioadă de minimum 6 luni.
Totuși, cea mai bună „monitorizare” o pot face oamenii din comunitățile respective, care nu trebuie să rămână indiferenți la abuzurile petrecute asupra vreunui copil. Oricine are cunoștință despre așa ceva poate suna și sesiza cazul, chiar și sub anonimat, la telefon 0237.983.
Legea 272/2004, recent modificată, prevede clar că „copilul are dreptul de a fi protejat împotriva abuzului, neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii, violenței, pornografiei prin internet, precum și a oricăror forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție, medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție, internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive, comunitate etc. Orice persoană fizică sau juridică, precum și copilul pot sesiza DGASPC să ia măsurile corespunzătoare pentru a-l proteja împotriva oricăror forme de violență, inclusiv violență sexuală, vătămare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente sau de exploatare, de abandon sau neglijență”, spune legea.
Mai mult, angajații instituțiilor publice sau private care, prin natura profesiei, intră în contact cu copilul și au suspiciuni asupra unui posibil caz de abuz, neglijare, exploatare și orice formă de violență asupra copilului sau rele tratamente au obligația de a sesiza de urgență DGASPC. „Părinții copilului sau, după caz, alt reprezentant legal al acestuia, autoritățile publice și organismele private au obligația să ia toate măsurile corespunzătoare pentru a facilita readaptarea fizică și psihologică și reintegrarea socială a oricărui copil care a fost victima oricărei forme de neglijență, exploatare sau abuz, de tortură sau pedeapsă ori tratamente crude, inumane sau degradante. Ei vor asigura condițiile necesare pentru ca readaptarea și reintegrarea să favorizeze sănătatea, respectul de sine și demnitatea copilului”, reglementează actul normativ ce veghează la protecția copiilor.
