GALERIE FOTO: La pas, printre nămeții din Măicănești

    Traficul rutier pe drumul național 23 Focșani-Brăila, care străbate comunele Răstoaca, Vulturu, Nănești și Măicănești, a fost deblocat luni seara. Până atunci, nu doar drumul a fost blocat, ci și oamenii care locuiesc în comunele străbătute de acesta. Ieri, însă, lucrurile au început să se miște, iar satele să prindă viață. Locuitorii acestor comune au pus mâna pe lopeți imediat ce a început să ningă. Conștienți că altfel nu mai pot ieși din case, au îndepărtat zăpada de pe căile de acces, au făcut pârtii până la fântâni, toalete, grajdurile animalelor și cotețele păsărilor, muncind pe brânci, cu simț de răspundere. În tot acest timp, puștimea se bulgărea sau se dădea cu săniile, fericită că zăpada, care a pus la încercare nervii și condiția fizică a adulților, a adus vacanța cu o săptămână mai repede! Pentru că până ieri după amiază, satele Stupina, Râmniceni, Slobozia Botești și Satul Nou erau încă izolate, primarul Costel Necula a spus că pentru copiii Măicăneștiului, vacanța a început deja.

    Mare agitație mare ieri, prin toate localitățile străbătute de drumul de la Focșani și până la Măicănești! Înarmați cu lopeți mai mari sau mai mici, locuitorii acestora lopătau de zor încercând, care mai de care, să-și elibereze căile de acces către șosea și să-și facă pârtii până la magazii, cotețe, grajduri, fântâni, WC-uri. Alții munceau de zor să-și scoată din captivitatea albă autoturismele, iar cei mai vrednici s-au apucat chiar să înlăture zăpada și de pe trotuarele din fața caselor. Singuri sau organizați în echipe, în funcție de numărul, vârsta și puterea fizică a membrilor familiilor, sătenii munceau pe brânci care la lopată, care la căratul zăpezii cu toate mijloacele improvizate pe care le aveau la dispoziție: pături, folii, sănii, roabe… Și, privind în trecerea mașinii cum înțeleg acești oameni să facă deszăpezirea, cât de  eficienți și cât de însuflețiți sunt de spiritul lor civic, n-am putut să nu îi invidiem noi, cei porniți din infernul traficului din Focșani! Și să știți că acolo, nici solidaritatea n-a murit!
    Chiar la intrarea în Măicănești, de după un munte de omăt dincolo de care se vedea acoperișul unei case, a apărut, evident cu lopata-n mână, un cetățean. Imediat după el, un flăcău și o femeie. Transpirați, cu fesurile date pe spate și cu lopețile în mâini, munceau de zor făcând tunele prin curtea respectivă. „Aici stă soacră-mea, singură. Noi am venit de la Focșani s-o ajutăm, că e în vârstă și nu ar fi putut să se descurce singură. Am fi venit de acum două zile, dar a fost drumul blocat. Acum vrem să curățăm aici și după aceea să o luăm cu noi că de mâine (astăzi – n.r.) iar am auzit că ninge și mai bine o știm în siguranță până ce trece iarna”, a spus bărbatul. 
    Știind bine că doar de ei depinde să-și ușureze viața în condițiile date, tineri și vârstnici deopotrivă munceau de zor ieri, prin curțile caselor înșirate pe dreapta și stânga drumului din Măicănești, iar în scurtele perioade de răgaz, își trăgeau sufletul sprijiniți în coada lopeților. Ulițele ce se desprindeau de acesta, troienite încă, nu păreau să ridice mari probleme în a fi străbătute, urmele de pași dând de înțeles că și pe acolo se poate, totuși, circula. 
    Cel mai greu le era, firește, bătrânilor care, chiar și la peste 70-80 de ani, nu s-au dat în lături să-și facă drum de la ușa casei și până la șosea. Casa Ioanei Năstase, din satul Tătaru, comuna Măicănești, abia se mai vedea din mormanul de zăpadă adunat în fața ei. Totuși, prin el se putea trece, fiindcă bunicuța s-a apucat să facă pârtie încă de când a început să ningă. „Am făcut câte puțin, câte puțin, de când a început să ningă că altfel nu mai puteam ieși din casă, dacă lăsam să stea ninsoare. Și eu și soțul suntem bolnavi de plămâni, dar am făcut așa, încetișor, că altceva n-am avut ce face. La noi, iarna este mereu așa. Trebuie să fim pregătiți din timp. Nici cu mâncarea nu am avut probleme, ne-am descurcat cu ce avem în gospodărie. Este greu, dar asta-i iarna!”, ne-a spus tanti Ioana.
    În satul Măicănești, pe drumul ce duce spre Stupina, o altă femeie se tăbârcea să mute zăpada. Niculina Serea, de 49 de ani, n-a avut încotro și s-a apucat singură să-și elibereze casa și drumul până la șosea. „Bărbatu-meu lucrează la Avicola la Ciorăști, n-a putut să vină de când cu zăpada, că e drumul blocat. Sunt singură, trebuia să ies din casă, doar nu era să stau așa până vine el. Așa că am pus mâna pe lopată și am făcut pârtie. Două zile cât nu s-a circulat pe aici n-am avut pâine, dar am făcut mămăligă”, a spus femeia.

Pompierii au venit în sprijinul localnicilor

    Oamenii din satele comunei Măicănești, mai ales cei în vârstă și neputincioși, au primit, ieri, o mână de ajutor de la angajații Inspectoratului pentru Situații de Urgență Vrancea. Pompierii și-au luat lopețile și au luat la pas străzile comunei, pentru a-i ajuta pe oameni să elibereze căile de acces către magaziile cu lemne, către grajdurile animalelor ori către fântâni.
    Printre cei care au primit ajutor de la pompieri s-a numărat și Alexandru Vasile, de 77 de ani, din satul Belciugele. Omul are grijă de peste 200 de oi și pe  lângă faptul că a trebuit să facă pârtie spre locuință, a trebuit să mai aibă grijă și de animalele care nu puteau fi lăsate în zăpadă. Bătrânului nu i-a venit să-și creadă ochilor când în curtea lui au apărut pompierii, cu lopețile în mâini! Și mare i-a fost bucuria când aceștia, în doar câteva minute, i-au scos ograda la lumină de sub stratul gros de nea. Pur și simplu, omul nu mai știa cum să le mulțumească! „A nins mult și am făcut și eu ce am putut. Am 200 de oi și e greu, că a trebuit să fac și aici la ele. Pompierii au făcut foarte bine că au venit să ne ajute. Sunt, aici la noi, oameni în vârstă care nu mai pot lucra așa cum o făceau când erau tineri. Le mulțumesc pentru ajutor și le doresc să fie sănătoși ca să poată ajuta în continuare”, a spus Alexandru Vasile.

Aproximativ 2.700 de oameni erau izolați, ieri

    Ieri, în comuna Măicănești erau încă izolați aproximativ 2.700 de oameni, din satele Stupina, Râmniceni, Slobozia Botești și Satul Nou. Primarul comunei, Costel Necula, ne-a spus că se intervenea peste tot pentru a se degaja căile de acces către toate celelalte localități.
    Oamenii din Stupina, aproximativ 300, sunt învățați cu această situație. În fiecare an, drumul național 23 B, care duce și spre acest sat, se blochează și nimeni nu mai poate ajunge acolo cu zilele. De această dată, oamenii n-au mai ieșit din Stupina de vinerea trecută. Totuși, ieri după-amiază se acționa în forță la deszăpezirea acestui drum. O freză și o volă încercau să desfunde drumul ce duce spre Ciorăști, șoferul volei părând a fi extrem de hotărât să străbată peste orice i-ar sta în cale. Nu conta că acest „orice” erau oamenii care asistau la operațiune, sau nămeții! „E cam nervos, nu știm de ce. Așa a fost de când a venit! Aveți grijă, feriți-vă din calea lui că nu se uită!”, ne-a atenționat viceprimarul comunei Măicănești, când lama s-a apropiat periculos de noi!
    Într-o situație și mai primejdioasă s-a aflat, însă, o biată mamă ce se încăpățâna să meargă în spatele utilajului care deszăpezea drumul, ferm convinsă că va putea ajunge acasă, la Stupina. Îmbrăcată într-un palton negru, îmbrobodită bine cu o basma și strângând în mâini o sacoșă, biata de ea explica de zor că trebuie neapărat să ajungă acasă, la băiatul ei. Și era hotărâtă să o ia de una singură, pe câmp, prin nămeți, convinsă că o țin puterile și că n-o va apuca noaptea. „Trebuie să ajung neapărat la băiat acasă. Are 26 de ani, dar mi-e frică să nu facă cine știe ce, să nu dea foc la casă. Că e bolnav cu capu, săracu, și nu-l las singur. Acum am stat deja de vineri aici, am fost la pomană la soră-mea și n-am mai putut să mă întorc. Dar cât să mai stau? Trebuie neapărat să ajung acasă!”, a spus Catrina Iordache, de 65 de ani.
    Nici viceprimarul, nici noi și nici cine mai era la fața locului n-a putut-o lămuri  să se întoarcă. Și dacă n-ar fi venit un echipaj al poliției locale s-o ia de acolo și s-o ducă înapoi, în Măicănești, Catrina ar fi fost în stare să meargă în spatele frezei până dimineață!

Iarna… nu-i ca vara!

    Oamenii din Măicănești erau atenționați prin stații, ieri, să se aprovizioneze cu  apă, pâine, lemne și toate cele necesare, bolnavii și gravidele să meargă la spital. În concluzie, să se pregătească de un nou val de zăpadă. Aceste anunțuri tensionau oarecum atmosfera, ca și militarii ce au sosit în centrul comunei, pregătiți să meargă spre satele izolate. 
    Cu urechile ciulite, un bătrânel prea slab pentru șuba grea ce-i cădea inegal pe umeri, asculta foarte atent mesajul. Când acesta a încetat, a luat-o și el la pas, concluzionând mucalit: „Păi da! Că iarna… nu-i ca vara!”.