Este medic de 37 de ani, iar în urmă cu doi a renunțat să mai profeseze deoarece a fost somat de inspectorii Agenției Naționale de Integritate că se află în stare de incompatibilitate. În studenție a fost coleg cu medicii Sorin Oprescu și Liviu Petrea. După ce a terminat facultatea a fost repartizat la Păunești, de unde s-a transferat la Adjud și mai apoi la Focșani, unde a profesat ca medic ginecolog. S-a născut în Tecuci, pe 4 iulie, de Ziua Americii. Este căsătorit și are două fiice, niciuna medic.
Reporter: Să deveniți medic a fost visul dumneavoastră dintotdeauna?
Medicul Alin Lazea: A fost un lucru care s-a întâmplat brusc în viața mea. Eu îmi doream să fac comerț exterior. Acum, în contextul actual, poate că aș fi fost coleg cu
Adrian Năstase, dar în ultimul an de liceu, un unchi la care țineam foarte mult fusese diagnosticat cu cancer, iar acest lucru m-a determinat să mă reorientez și m-am dus la medicină. Reorientarea tardivă m-a costat un an, pentru că am avut două sutimi sub linie, iar în anul următor am avut două puncte peste linie. În facultate am fost coleg și prieten cu Sorin Oprescu, actualul primar al Capitalei. Am fost coleg și cu medicul chirurg Liviu Petrea. Am făcut facultatea de medicină generală.
Rep.: Ați rămas prieten cu Sorin Oprescu? Mai țineți și acum legătura?
A.L.: Am fost coleg de an, eram în grupe paralele. Acum, legătura o ținem în limita timpului său, care e limitat. Este un om foarte ocupat, dar vine la fiecare întâlnire, unde stăm de vorbă, mai povestim. Am amintiri foarte plăcute din perioada facultății, atmosfera era foarte frumoasă. Noi am fost și o echipă foarte unită, mai ales că pe vremea aceea medicina era cam aceeași pentru toți. Facultatea am terminat-o în 1976.
Rep.: Ce a urmat după terminarea facultății?
A.L.: Pe vremea aceea, repartiția se făcea direct la dispensar. Eu am fost repartizat direct la dispensarul din Păunești. Asta se întâmpla acum 37 de ani. Eram medic de circă. Patru am stat cam singur la o populație de 10 mii de locuitori. Marele ajutor venea din partea asistenților medicali, care erau 15 la număr. Conta foarte mult, pentru că mediul nu putea fi în mai multe locuri, în același timp. Ei erau ochii și urechile mele, plecau pe teren în fiecare dimineață și îmi aduceau pacienții cu probleme. Era cu totul alt sistem de sănătate, uneori mai bun ca cel prezent.
Rep.: Ați avut vreun caz deosebit care v-a rămas în memorie?
A.L.: Da, primul caz. Debutul. Eu am venit din facultate direct, nu a existat stagiatura. Aveam o zi de când venisem și am avut un tânăr de 18 ani electrocutat. A venit camionul CAP-ului și m-a dus unde era tânărul respectiv. Avea cam 15 minute de când era decedat, stresul era foarte mare pentru că erau 30-40 de oameni în jurul meu și i-am făcut o injecție intracardiacă. Asta a fost prima notă pe care am luat-o ca medic. Și acum, când mă duc acolo, am parte de multă stimă din partea localnicilor.
Rep.: De ce spuneți asta?
A.L.: Când a trebuit să plec, eu nu am vrut, mă atașasem foarte mult. Dar intervenise în acea vreme o problemă. Eu aveam două fete, locuiam cu soția, care era farmacist acolo, și în 1980-1981 erau comentarii cum că s-ar putea ca cei mici, care provin din mediul rural, să rămână acolo, pentru a crea o intelectualitate sătească, care nu prea mi-a plăcut. Am decis să plec, deși foarte mulți pacienți au venit și mă rugau să rămân, inclusiv bătrânele pe care le tratam au venit să mă roage să rămân. A trebuit să plec, deși mi-a părut rău.
Rep.: Și unde ați plecat?
A.L.: Am plecat să fac Rezidențiatul pe Obstetrică Ginecologie la Iași, deși această specialitate nu m-a atras de la bun început. La Iași am stat un an, dar nu prea am suportat ritmul și anumite constrângeri de regim ale clinicii respective și m-am întors la Focșani, unde am lucrat un an și jumătate în Focșani, ca medic OG rezident. Era șef de secție medicul Cristudor. Spre finalul Rezidențiatului m-am întors la Iași, unde am dat examenul. L-am luat, iar în ianuarie 1986 m-am dus la post la Adjud, unde am lucrat până în 1996.
Rep.: Cum erau nașterile în anii aceia?
A.L.: Enorm de multe. Adjudul avea, în vremea respectivă, cam 1000 de nașteri, iar acum sunt cam 240. Eram trei ginecologi, dar era foarte greu. Aveam o echipă extraordinară de moașe, care acum nu mai sunt. Înainte, femeile erau mult mai pregătite pentru nașteri. Acum sunt probleme financiare ale familiei, probleme de alimentație, alergăm după mai multe joburi și în acest fel este neglijată urmărirea gravidei. Înainte erau și mai pregătite psihic, priveau sarcina ca pe un lucru necesar. În prezent, nașterea este o loterie. Înainte, o femeie la 30 de ani era deja o mămică bătrână și avea măcar 3 copii.
Rep.: Aveți amintiri legate de o naștere anume?
A.L.: Am avut și foarte multe succese, dar și eșecuri. Îmi amintesc că, la începuturi, Adjudul nu avea anestezist și asistasem la o naștere, la o femeie foarte voinică și puternică, care avea ceva probleme psihice. A fost cu totul necooperantă și în momentul în care refăceam perineul după naștere, a început să facă crize. Èšin minte că am rupt acul cu care coseam în perineul ei. Ca să o pot liniști, trebuia să îi fac o anestezie de scurtă de durată, iar eu nu o puteam face fără anestezist. Pentru că acul putea migra din perineu, am venit la Focșani după anestezist, iar apoi cazul s-a rezolvat. Din acest motiv m-am gândit să plec de la Adjud, pentru că existau anumite limite.
Rep.: Se făceau multe avorturi în acea perioadă?
A.L.: Multe, foarte multe. Èšin minte că veneau și eleve de liceu și aveam o elevă de clasa a XII-a programată la avort, dar nu a mai venit. În schimb, venise prietenul ei, care mi-a spus că nu poate să vină, pentru că și diriginta ei era pe băncuța de așteptare. E o amintire amuzantă. Din păcate, foarte multe femei mureau în acea perioadă din cauza chiuretajelor empirice. Ultima femeie care a murit din cauza acestor tipuri de chiuretaje a fost în 1998. Eram la Spitalul Județean cu doctorul Marin Popescu. Am operat-o, dar la câteva ore a decedat. Își băgase tinctură de iod și leandru în uter. Acum, nu se mai practică așa ceva.
Rep.: După ce ați plecat de la Spitalul din Adjud ce a urmat?
A.L.: În 1996 am plecat prima oară din Adjud. Am solicitat Spitalul Județean, pentru că mă atașasem foarte mult de atmosfera mult mai elevată profesional a Focșaniului, dar și de colegii de acolo. Am fost tentat să rămân în Focșani, dar Adjudul m-a solicitat să mă întorc în 1999, pentru că nu mai aveau medic.
Rep.: Cât ați stat la Adjud?
A.L.: Am stat două luni, dar nu prea mi-a convenit situația, deoarece eram un singur medic și erau foarte multe nașteri. Așa că am renunțat și m-am retras în privat. Aveam cabinet în Focșani și Adjud. A durat 3 luni, până în 2000. Doar 3 luni, dar m-am întors zdrobit. Mergea prea prost pentru a mă descurca.
Rep.: La Direcția de Sănătate Publică Vrancea cum ați ajuns?
A.L.: După ce am renunțat la mediul privat, la 1 martie 2000 m-am angajat în DSP. S-a scos un post de inspector pentru asistență mamă și copil și se solicitau ginecologi și pediatri. Și de atunci sunt în DSP. Mă pot lăuda că sunt singurul ginecolog din țară dintr-un DSP. Nu am renunțat de tot la medicină, am făcut și gărzi la Spitalul Județean. Dar am renunțat acum 2 ani și jumătate.
Rep.: De ce ați făcut asta?
A.L.: Acum doi ani și jumătate am renunțat la gărzi deoarece Agenția Națională de Integritate m-a somat să renunț să mai profesez, deoarece exista un conflict de interese. Spun asta deoarece eu controlez activitatea materno-infantilă pe județ și nu pot să profesez în același domeniu.
Rep.: Nu v-a părut rău? Nu vă e dor de medicină?
A.L.: Èšinând cont de stresul actual, cred că sunt mai util la DSP față de spital. Oricând, la nivel național, părerea mea este foarte importantă și contează foarte mult. Eu mă mai duc prin spital, când și când. Am nostalgia spitalului.
Rep.: Despre viața personală ce ne puteți spune?
A.L.: Sunt căsătorit, soția mea este farmacistă și am două fete. Una este asistent farmacie la farmacia soției din Homocea, iar cealaltă este jurist în Constanța. Nu au vrut să devină medici și mă bucur, pentru că este o meserie grea.
Rep.: Ce pasiuni aveți?
A.L.: Am mai multe, dar nici una nu este dusă la extrem. În afară de medicină, îmi place șofatul, să fac excursii, dar timpul nu îmi permite foarte mult. Am fost o singură dată în Italia, dar în interes de serviciu. Am colecționat timbre, eram filatelist. Am colecțiile acasă. Am făcut asta în primii ani de facultate. În schimb, pentru că îmi plac călătoriile, neavând posibilitatea fizică, dar nici materială, sunt un fan al DVD-urilor cu zonele turistice. Am peste 200 de DVD-uri cu toate locațiile turistice și am de gând să-mi măresc colecția.
Rep.: Cu ce vă mândriți ca om, dar și ca medic?
A.L.: Ca om mă mândresc cu faptul că am o minte încă limpede și mă bucură că m-am putut încadra și adapta într-un județ care nu e al meu, dar a devenit județul meu de iubire. Ca medic sunt mulțumit de decizia pe care am luat-o de a renunța la gărzi, după ce m-a somat ANI, iar prin asta pot judeca la rece problemele și pot ajuta colegii.
