GHILOTÃNÄ‚ (‹ fr.) s. f. 1. Instrument de execuție a condamnaților la moarte prin decapitare, cunoscut în Evul Mediu și introdus în Franța (25 apr. 1792) la propunerea dr. J.I. Guillotin. Folosirea ei a fost abolită la 9 oct. 1981. 2. Foarfece-ghilotină.
Sursa: DE (1993-2009)
GHILOTÃNÄ‚, ghilotine, s. f. 1. Instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare. Pedeapsă cu moartea prin ghilotinare. 2. Instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc. – Din fr. guillotine.
Sursa: DEX ‘98 (1998)
