Nenorocirea a lovit, brutal, acolo unde doare cel mai tare: în copil. În fetița de doar 13 ani a unor oameni simpli, care n-au nimic. Nici serviciu, nici pământ, doar venituri din munca cu ziua. Chiar și așa, până în martie a.c., Ionel Grigore, de 44 de ani, și soția lui, Maria, de 36 de ani, din satul Poiana, comuna Vrâncioaia, și-au chivernisit sărăcia cum au putut, scopul suprem fiind să-și poată ține copilele la școli. Până în martie își duceau zilele mulțumiți că cel puțin, îi ține Dumnezu sănătoși… Doar până în martie, când dignosticul pus de medici le-a întors toată viața pe dos: cancer. Mezina lor, Ramona Mădălina Grigore are cancer osos. S-au împrumutat de pe unde au putut și au pornit-o, disperați, prin spitale. Fetița a fost deja operată de trei ori, iar acum, în august, trebuie operată încă o dată, de profesorul doctor Gheorghe Burnei, pentru extirparea osului bolnav și montarea, în loc, a unei proteze. Asta, dacă bieții părinți vor avea de unde lua bani, s-o plătească. Costă 26 mii de euro. Deznădăjduiți, ei fac apel la generozitatea oamenilor cărora le împărtășesc, astăzi, povestea. Cine dorește să-i ajute, poate depune orice sumă de bani în contul deschis pe numele Grigore Ionel, la Banca Transilvania, sucursala Focșani, RO 17 BTRL RON CRT 021 833 1801. Tatăl poate fi contactat la telefon 0737.160.876.
Mă credeți că nu știu cum să încep acest articol? Pur și simplu parcă nu găsesc cuvinte care să poată descrie suferința, disperarea acestui tată… Ionel s-a îndreptat spre ziar, să-și facă public necazul, ca înspre ultima speranță ce i-a mai rămas. Pentru el – și pentru cei mai mulți dintre noi – 26 de mii de euro, cât costă proteza de care are nevoie fiica lui, înseamnă o avere pe care n-ar putea-o strânge nici în două vieți! Slab, obosit, el însuși bolnav după 21 de ani de muncă în minele din Valea Jiului, s-ar da pe sine Morții dacă aceasta ar accepta să facă schimb… Dacă ar accepta să facă o minune… Să-l ia pe el și să-i păsuiască nevinovata fetiță…
S-a așezat. A scos din plasă actele medicale și a început să povestească. Åži pentru încă o dată, am urât sistemul medical românesc care, în loc să salveze măcar copiii României, în loc să le ofere măcar lor gratuitate de la A la Z și să-i facă sănătoși, aruncă părinți în brațele disperării. Nenorocirea care a lovit fetița lui Ionel mi-a reamintit de impotența acestui sistem medical care obligă pur și simplu mame și tați să-și expună public dramele, de parcă n-ar fi destul de umiliți de experiențele de prin spitale, case de asigurări de sănătate, ministere și tot restul…
Păi gândiți-vă! Afli, într-un moment blestemat, că propriul tău copil are cancer. N-ai bani, dar te dai de ceasul morții și te-mprumuți în primă instanță, ca să-l duci la ana-lize, să-i plătești investigațiile pe la clinici particulare – aflând din mers că cele de stat n-au aparatură – să-i asiguri tratamentele, supraviețuirea după ședințele cu citostatice, după eventualele intervenții chirurgicale. Totul te costă, costă drumurile dus-întors, costă spitalizarea ta, costă mâncarea, medicamentele, ca să nu mai amintim de șpagă… Dar strângi din dinți și faci totul ca să-ți salvezi copilul. Pentru că medicul așa a spus, că poate fi salvat! Poate fi smuls de pe drumul fără întoarcere, poate fi făcut sănătos! Åži în acest moment, când toate speranțele reînvie, chiar dacă ai ajuns sărac lipit, chiar în acest moment, afli că da, copilul poate fi slavat dar… numai dacă-i cumperi tu proteza! Care costă! Zeci de mii de euro! Că statul n-o asigură gratuit cel puțin copiilor. Că sistemul medical românesc la care tot cotizăm, n-are bani!
Åži uite așa, viața copilului tău ajunge să atârne de firul de păr al generozității semenilor. Unii au noroc. Alții nu. Unii obțin banii și trăiesc. Alții nu-i obțin și mor. Așa că, și de această dată, ca de atâtea alte ori în situații similare, salvarea Mădălinei depinde doar de noi. Dar să vă spun povestea, povestea acestei copile și a familiei sale, și vă doresc să nu ajungeți niciodată, niciodată, niciodată, în situația lor…
Un vaccin, două biopsii și un diagnostic: cancer
Până în luna martie a acestui an, Mădălina nu doar că n-a fost o dată bolnavă, ci și-a trăit copilăria plină de veselia, îndrăzneala și entuziasmul inocenței. Este a doua fetiță a familiei Grigore, iar tatălui ei, Ionel, nu-i vine parcă să creadă că în trupul ce părea atât de rezistent s-a cuibărit, brusc, boala. „Eu de mică-i zic «flăcăul tatii». Era foarte activă, juca fotbal cu băieții, făcea scanderberg, iar la fugă n-o întrecea nimeni. A învățat foarte bine, a luat chiar premiul II, dar de când cu spitalele, n-a mai mers la școală. A dat tezele totuși, până i-a făcut prima biopsie… Acum e la Spitalul Curie din București, cu soția mea. Face citostatice…”, a spus, evident dărâmat, Ionel.
Totul s-a întâmplat, zice, după ce copila a făcut, la școală, un vaccin contra hepatitei, la fel ca toți colegii săi din clasa a VII-a. Cum brațul începuse să o doară tot mai tare, tatăl său a dus-o la medic, la Spitalul Județean din Focșani. Iar tăvălugul nenorocirilor a început. „De aici, ne-au trimis la Spitalul «Curie», unde i-au luat biopsie. Prima operație pentru biopsie a fost pe 10 mai, a doua, când i-a luat probă și din osul umărului stâng, pe 28 mai. Åži i-au mai făcut o operație pe 10 iunie, când i s-a montat acolo un cateter. A operat-o profesorul doctor Gheorghe Burnei. După a doua biopsie ne-a spus că are osul afectat și că la jumătatea lunii august o va opera din nou ca să-i scoată tot acest os afectat și să-i pună o proteză pe care trebuie să o cumpărăm noi… Costă 26 de mii de euro. Operația aceasta trebuie făcută cât mai repede, ca să nu se ducă cancerul la plămâni și la ganglionii limfatici, așa ne-a spus domnul doctor”, a explicat Ionel.
Prin spitale, cu bani împrumutați
Ionel și soția lui nu au altceva decât casa în care locuiesc. În rest, nici vreun serviciu și nici vreun teren pe care să-l cultive și să le aducă măcar de-ale gurii. Până a da necazul peste ei, își câștigau existența mergând la muncă cu ziua. „Eu am muncit la IELIF Măicănești când eram tânăr. Apoi, după armată, m-am dus miner în Valea Jiului , acolo unde s-au retras, pe vremea foametei, frații lui tata. Iar când am venit într-un concediu aici, acasă, mi-am cunoscut nevasta. Ea a avut o viață mai grea, nu prea a făcut școală, a fost necăjită tare, nu avea nimic… Ne-am căsătorit și ne-am făcut, împreună, o gospodărie și am muncit să avem ce trebuie pentru copii… Până ne-a lovit necazul ăsta…”, povestește Ionel.
Cele două fete sunt, pentru acești oameni, singura și cea mai prețioasă avere. S-au străduit cât au putut să le ofere atât cât să-și poată vedea de învățat și să ducă o viață decentă. Astfel, cea mare a devenit liceană, fiind în clasa a IX-a la un liceu din Focșani, iar cea mică, Mădălina, se străduia să-i calce pe urme. „Pentru cea mare trebuie să facem tot ce putem să adunăm în fiecare lună 500 de lei cu care să-i plătim gazda și mâncarea. Era destul de greu, iar acum, în situația asta, nu știu ce-o să mai facem… Noroc că e vacanță acum”, a spus Ionel.
În martie, când au fost nevoiți să plece cu mezina prin spitale, omul s-a împrumutat de pe la vecini, cu credința că lucrurile vor merge bine și va reuși să-i dea, cu timpul, înapoi. Preotul paroh a făcut o colectă printre enoriași, donând pentru sănătatea copilei 280 de lei. Acum, însă, când Ionel a aflat care e prețul protezei necesare Mădălinei, bietul bărbat nu știe cum să se mai descurce… „Nu mai avem niciun ban. Am fost prin tot felul de spitale, pentru tot felul de analize pe care le-am plătit. Pentru o investigație am plătit 470 de lei, nu mai zic de medicamentele care nu le au în spital și trebuie să le cumpăr. Pe patru fiole, de exemplu, care îi trebuie când face citostatice, am plătit iar o grămadă de bani… Nu știu ce să mai fac…”, a spus, deznădăjduit, bietul tată.
Citostaticele au lăsat-o fără păr și fără 9 kilograme
Dacă la început, părinții nu i-au spus Mădălinei nimic despre boala de care suferă, acum, ea știe. Nici nu era greu de aflat când acolo, în spitalul unde face a treia cură de citostatice, vede cu proprii ochi copii cu tot felul de suferințe. Ca și acestora, și frumosul păr al fetiței a căzut. Ca și ei, și ea a slăbit. Mult. Nouă kilograme. Suportă greu citostaticele, dar mama îi este permanent alături. Uneori îi este foarte rău, dar și-a propus să învingă. Uneori plânge, dar și ceilalți plâng și s-a convins că lacrimile ochilor de copii sunt ca ploile trecătoare de vară, după care obligatoriu, iese soarele. N-a mai avut de dus, în frageda sa existență, vreo bătălie care s-o pregătească în vreun fel pentru această luptă, cea mai cruntă dintre toate. Nu știe de ce i s-au întâmplat tocmai ei toate astea, dar știe că victoria nu poate fi departe! Ceea ce nu știe, însă, este că acel moment depinde de generozitatea fiecăruia dintre noi. Că în lumea oamenilor mari din țara noastră, față de alte țări europene, sănătatea și normalitatea viitorului ei costă. 26 mii de euro.
Drept urmare, cine dorește să facă un bine contribuind, cât de puțin, la însănătoșirea Mădălinei, poate depune orice sumă de bani în contul deschis pe numele Grigore Ionel, la Banca Transilvania, sucursala Focșani, RO 17 BTRL RON CRT 021 833 1801. Tatăl poate fi contactat la telefon 0737.160.876.
Va fi, oare, Mădălina, printre copiii cu noroc…?
