Grigore Dragomir, de 67 de ani, din Cîrligele spune că nici n-a apucat bine să se obișnuiască cu gândul că nu mai are piciorul drept, că l-a lovit un alt necaz: nu mai are asistent personal, deși, zice, nu se poate descurca singur. „Nu mai pot face nimic singur, căruțu ăsta în care stau toată ziua o să mi-l ia cine mi l-a împrumutat și o să rămân să zac olog în pat. În martie, cei de la Comisie mi-au luat dreptul la însoțitor, de parcă mi-ar fi crescut la loc piciorul! Am făcut contestație, dar nici până azi nu mi-a venit răspunsul, deși au trecut câteva luni! Nu știu cum hotărăsc ăștia gradele și dreptul la însoțitor, că știu sigur pe cineva la fel ca mine căruia i-a fost lăsat însoțitorul, iar mie mi l-au luat!”, a spus, revoltat, bărbatul. Contactat de reporterii noștri, Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Persoane Adulte cu Handicap a declarat că încadrarea în grad de handicap a omului s-a făcut efectiv după litera legii, conform criteriilor, iar în ceea ce privește răspunsul la contestația făcută de acesta către Comisia superioară de la București, acesta încă nu a sosit. Criteriile de încadrare în grad de handicap pot fi consultate la adresa http://www.anph.ro/admin/doc/upload/serviciu/criterii%20MO.pdf
Nu s-a gândit niciodată ce-i rezervă soarta înspre apusul vieții. A fost mereu un om activ, din munca lui și-a clădit o gospodărie, o familie, alături de soția sa și-a crescut copiii cu dragoste și, timp de 38 de ani, și-a văzut zi după zi, de munca lui de electrician. Apoi, așa cum este datul firii, Grigore Dragomir a ieșit la pensie, iar tot ce-și mai dorea, era să-i dea Dumnezeu sănătate să-și trăiască senectutea liniștit, în mijlocul celor dragi pe care să-i mai ajute atât cât poate. N-a fost să fie. „Acum trei ani începuse să mă doară rău de tot piciorul drept. M-am dus la doctor, mi-a descoperit arterită și coxartroză. Am ajuns la Fundeni unde m-a operat, mi-a tăiat din pulpa piciorului. Am venit acasă dar starea mea s-a înrăutățit, mi-a venit rău și am mers la spitalul din Focșani. Aici au refuzat să-mi facă ceva, cică să umble la picior cine m-a operat. Am ajuns iar la Fundeni unde, după ce mi-au mai tăiat o dată din pulpă, după o vreme mi-au explicat că n-au ce face, trebuie să-mi taie piciorul drept. Åži mi l-au tăiat de sus”, povestește Grigore. Mai mult, pentru că făcuse complicații, spune că i s-a montat un șunt de la șold la inimă, așa încât să i se asigure o bună circulație a sângelui, șunt pe care îl poartă și în ziua de azi…
Mai trecuse prin medici, prin operații, făcuse cunoștință cu suferința când a fost operat de hernie de disc însă niciodată n-ar fi crezut că din omul întreg care a fost, va ajunge să trăiască neputincios, într-un fotoliu rulant, și ăla de împrumut. „După ce mi-a tăiat piciorul și am venit de la București, am mers aici la noi, la handicap, să-mi fac dosarul de încadrare în grad. M-am prezentat la comisie și m-au încadrat în gradul grav cu asistent personal. După un an mi-au spus să vin la reevaluare„, spune Grigore. Åži vremea a trecut. În fiecare zi, încerca să se obișnuiască cu gândul că nu mai poate merge singur, nu se prea poate spăla sau servi singur, așa cum făcea înainte. „Nici acum nu pot să mă consolez că nu mai am piciorul, mai ales că îl simt tot timpul! Simt că mă doare, simt cum îmi mișc degetele deși piciorul nu mai este! Este îngrozitor! Am avut un cadru de mers, dar mi s-a rupt. Am primit de la cineva căruțu ăsta, mi-a fost greu tare să mă obișnuiesc cu el dar n-am avut încotro… Așa mă mai deplasez, cu căruțu, până mi l-o lua.. Îmi este îngrozitor de greu, depind de nevastă-mea, ea mă ajută”, spune bărbatul.
„În martie, Comisia mi-a luat însoțitorul!”
Grigore povestește că în luna martie a.c., s-a dus, conștiincios, la reevaluare. Nici prin cap nu i-a trecut că o să fie „retrogradat” și cu atât mai puțin că i se va lua ajutorul unui asistent personal. „Dar asta s-a întâmplat! M-am trezit că mă încadrează în gradul grav, dar fără însoțitor! Păi nu înțeleg, mi-a crescut piciorul la loc? Mai pot eu să mă descurc singur mai mult decât atunci când mi-au dat însoțitor?! Eu tot ăla sunt, tot fără picior am rămas, ba mai mult, mă doare și ăstalalt de nu mai am nicio putere în el! Dar știu eu pe cineva care este exact ca mine, tot cu un picior tăiat, și lui i s-a păstrat însoțitorul! E aici o femeie care cică-i oarbă, dar merge la muncă, pe câmp și are gradul I! Cum e posibil așa ceva?!”, spune revoltat Grigore. Nu a putut să se împace cu situația și, pe 18 martie a.c., omul a făcut contestație. „Am contestația cu numărul 71 din 18 martie 2013. Nici până în ziua de azi nu mi-au dat răspuns! Am întrebat de ce, și mi-au zis că să aștept! Dar cât să aștept, că mie medicamente îmi trebuie, și toate costă! Åži singur nu pot să mă descurc! Mă pune nevastă-mea în căruț și așa stau toată ziua, că nu mai pot face nimic! Åži dacă mi-l ia, o să stau ca ologu, în pat că de deplasat eu nu pot să mă deplasez”, a adăugat Grigore.
„Încadrarea s-a făcut conform criteriilor prevăzute de lege”
Contactat de reporterii noștri, Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Persoanele Adulte cu Handicap (DPPAH) din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Vrancea a declarat că, potrivit documentelor de la dosarul lui Grigore, încadrarea în grad a acestuia s-a făcut cu respectarea criteriilor prevăzute de legile în vigoare. „Ordonanța nr. 762/2007 reglementează aceste criterii și comisia nu are cum să se abată de la acestea. Domnul Dragomir se află în evidența noastră din anul 2009 când a fost încadrat în gradul II permanent. Apoi, când i s-a amputat piciorul, comisia de evaluare i-a acordat gradul I cu asistent personal pentru un an, deși Serviciul de Evaluare Complexă a propus șase luni. Imediat după operații astfel se procedează, conform criteriilor se acordă asistent personal pentru o perioadă limitată iar mai târziu, persoana este reevaluată pentru a se observa evoluția stării ei de sănătate. După un an, când i s-a făcut reevaluarea, s-a ținut cont de referatele și documentele medicale pe care le-a adus, și pe care nu apărea scrisă recomandarea medicului specialist: „cu asistent personal”. Dacă medicul specialist nu recomandă acest lucru, medicul comisiei cu atât mai puțin pentru că trebuie să țină cont de recomandarea specialistului. Așa că în martie, la reevaluare, Serviciul de Evaluare Complexă a propus gradul II, adică deficiență funcțională accentuată, însă comisia de evaluare a apreciat că trebuie încadrat în gradul grav, dar fără asistent personal, conform criteriilor reglementate de lege”, a detaliat Iulian Bulat. Directorul DPPAH a mai precizat că Grigore nu a intrat încă în posesia răspunsului la contestația făcută către Comisia superioară de la București pentru că acesta încă nu a sosit. „Imediat cum sosește un răspuns, noi avem obligația să îl comunicăm persoanei respective, în scris”, a spus Iulian Bulat.
Ordinul ministrului Muncii și al ministrului Sănătății publice nr. 762/2007 pentru aprobarea criteriilor medico-psihosociale pe baza cărora se stabilește încadrarea în grad de handicap poate fi consultat de oricine accesând adresa
http://www.anph.ro/admin/doc/upload/serviciu/criterii%20MO.pdf
Are nevoie de un fotoliu rulant
În fiecare zi, Grigore și soția lui așteaptă răspunsul la contestația făcută Comisiei superioare. Bărbatul este convins că i s-a făcut o nedreptate și dorește ca, dacă tot a decis soarta să-l arunce la bătrânețe între brațele unui fotoliu rulant, cel puțin să aibă parte de o compensație bănească și de sprijinul real al unei persoane care să-l ajute tot timpul, și fără de care spune că nu se poate descurca. „Credeți că eu am vrut să ajung așa? Credeți că îmi place în ce situație sunt? N-aș fi vrut să le calc niciodată pragul celor de la comisie, dar n-am avut încotro! Aș fi vrut să îmi pun o proteză dar nu pot să o suport, am dureri groaznice iar piciorul celălalt este și el bolnav, nu mă pot sprijini în el. Acum, dacă o să rămân și fără căruț, nu știu ce-o să mă fac… Nu-mi mai rămâne decât să zac ca un olog…”, spune bărbatul, cu lacrimi în glas…
Până când situația acestui om se va lămuri, până când va primi totuși răspunsul de la Comisia superioară, îi trebuie măcar un nou scaun cu rotile. Cine poate și dorește să-l ajute să vadă în continuare lumea măcar de la înălțimea unui fotoliu rulant, o poate face contactând redacția noastră.
