Într-o vineri seară, acu vreo zece zile, am intrat într-un local din centru, la împinge tava, local al cărui program se întinde până fix la orele 21.00. Noi intrarăm pe la vreo 19.45. O doamnă pusese un scaun la intrarea în unul din spațiile unde se putea sta la masă și spăla de zor pe jos. După ce a terminat, a stins lumina. Între timp, la locul unde ar fi trebuit să fie mâncarea gătită, o altă doamnă căra de zor caserolele, golind spațiul unde clienții care intrau în speranța unei ciorbe sau a unei tocănițe nu mai găseau decât o lavetă cu care urma să fie ștearsă incinta. Un tânăr a întrebat: da’ ce faceți doamnă, închideți la ora asta? Nu închidem, nu, a răspuns doamna continuând să care caserolele cu mâncare în bucătărie. Alte doamne s-au apucat să strângă tot de pe mese, să spele pe jos, spre neînțelegerea oamenilor care se uitau la ceas și care nu înțelegeau de ce atâta grabă, de vreme ce mai era o oră până la terminarea programului. Când vedeai forfota angajatelor, parcă îți stătea mâncarea în gât, adică niște cartofi și pizza, că atât mai serveau. Nu știm de alții, dar pe noi ne-au pierdut de clienți.
